Cristi Chivu: «Nu ştiam dacă mai pot juca fotbal»
Cristi Chivu a devenit primul jucător român din istorie care face „tripla" campionat-cupă-Liga Campionilor în acelaşi sezon. O mentalitate de învingător pe care românul o arată atât pe terenul de joc, cât şi în interviuri.
Click: Cristi, cum e să fii campion al Europei?
Cristi Chivu: Sunt fericit. Am realizat ceea ce puţine echipe mari reuşesc. Este visul suprem al oricărui club. O dată-n viaţă te întâlneşti cu o asemenea şansă.
"Revelion" la Milano, după câştigarea Cupei
Este cea mai frumoasă zi din cariera ta?
Fotbalistic, da. A fost încununarea unui an întreg, după 11 luni de muncă, sacrificii şi tensiune. Dar a meritat.
Ştii că eşti primul fotbalist român care face „tripla"?
Pentru mine, statisticile sunt mai puţin importante. Oricum, mă bucur că sunt deschizător de drumuri.
Ce s-a întâmplat la schimbare?
Pur şi simplu n-am mai putut. M-au prins nişte cârcei, am avut un blocaj. Vin după o operaţie, nu mă simt sută la sută refăcut din punct de vedere fizic.
În ianuarie te gândeai că vei ajunge aici?
În ultimele 5 luni m-am bucurat de fiecare zi, de fiecare dimineaţă în care mă trezeam. Într-adevăr, nu ştiam dacă voi mai putea juca vreodată.
Există un secret al succesului la Inter?
Contează foarte mult orice mic detaliu, dacă reuşeşti să profiţi de greşelile adversarului. Iar o finală nu se joacă, o finală se câştigă!
Ai câştigat trei campionate şi o Ligă. Ce te motivează să continui la Inter?
Au mai fost trofee, o Cupă, o Supercupă. Contează că trăiesc şi acest lucru mă ajută să-mi găsesc motivaţia pe viitor.
La Milano veţi fi eroi, câştigând Liga după 45 de ani...
Mă bucur pentru preşedintele nostru, Moratti, şi pentru faptul că am făcut fericite generaţiile de interişti care aşteptau acest succes.
La final, ai ţinut neapărat să ai un steag al României. De ce?
Aşa am simţit. M-am dus în locurile în care ştiam că sunt soţia mea, mama, prietenii. Asta a fost condiţia pusă de mine când i-am chemat la finală: să-mi aducă un steag.
Totuşi, nu te-ai exteriorizat foarte tare...
Nu m-am exteriorizat pentru că e greu să conştientizezi pe moment ceea ce ai realizat. Este mult stres. Sunt greu de descris sentimentele pe care le ai în săptămâna şi în ziua premergătoare unui asemenea meci.
Ce vei face cu tricoul cu care ai jucat?
Nu ştiu. Poate îl voi păstra, poate îl voi face cadou cuiva.
A fost returul de la Barcelona cel mai greu din această campanie?
Toată lumea vorbeşte de acel meci, însă se uită de partida tur, când am câştigat cu 3-1 de la 0-1. Pentru mine, da, a fost dificil să intru în joc direct de pe masa de masaj, fără încălzire. Mi se întâmpla acelaşi lucru de două ori în decurs de câteva zile, după meciul cu Fiorentina.
Anul trecut Şahtior cu Mircea Lucescu şi Raţ, acum tu!
Sper să fie un semn bun faptul că al doilea an la rând un român câştigă o cupă europeană. De asemenea, sper să vină şi vremea echipelor româneşti. Chiar am văzut numele Stelei pe Cupă.
Urmează vacanţa?
Încă nu, pentru că sunt cele trei meciuri ale echipei naţionale.
Un sentiment de regret pentru că nu mergi în Africa de Sud?
Asta este, trebuie să ne bucurăm de ce avem. Sunt lucruri mai importante decât o calificare ratată: viaţa, familia. Într-adevăr, au fost campanii eşuate, dar nu putem face decât să o luăm de la zero şi să abordăm preliminariile următoare.
Craiova a scăpat de retrogradare...
Ştiu, am urmărit cu sufletul la gură ultima etapă. Eram în cameră, nu puteam să dorm şi m-am uitat pe internet. Mă bucur pentru Universitatea.
Cristi Chivu, în patru ipostaze
Patriotul- Fluierul de final al englezului Howard Webb l-a găsit pe fundaşul român pe banca de rezerve. În nebunia generală din tabăra interistă, Chivu s-a îndreptat direct către unul din colţurile terenului.
Căuta un steag al României, pe care nu l-a găsit uşor. Mai întâi a primit unul mic şi puţin „şters". Au mai trecut câteva minute până să pună mâna pe drapelul tricolor pentru festivitatea de premiere.
Colegul- Au urmat momentele de sărbătoare trăite alături de coechipieri şi de cei 20.000 de fani. Cu steagul pe umeri, Chivu s-a intersectat, pe rând, cu ceilalţi „internaţionali" din lotul lui Inter, care purtau la rândul lor drapelele ţărilor lor.
Remarcabilă a fost scena în care Chivu s-a îmbrăţişat cu Stankovici, sârbul picând la pământ peste căpitanul României, poziţie în care cei doi au rămas zeci de secunde.
Glumeţul- Festivitatea de premiere a fost clipa de bucurie totală. În drum spre preţiosul trofeu, Chivu a primit şi o mângăiere „părintească" pe chelie din partea lui Michel Platini.
Apoi, când i-a venit rândul să ridice Liga, cu zâmbetul pe buze, Cristi şi-a pus mai întâi casca în interiorul cupei, vrând parcă să „îngroape" definitiv coşmarul generat de accidentarea la cap, suferită în meciul de Serie A cu Chievo.
Singuraticul- Cu cupa în braţe, jucătorii lui Inter s-au întors pe teren şi au continuat să cânte, să facă fotografii. Numai Chivu a făcut notă discordantă, internaţionalul român rezervându-şi un moment de reflexie asupra a tot ce s-a întâmplat în acest an, cu bune şi cu rele.
Astfel, s-a dus la mijlocul terenului, a adunat ca amintire câteva confetti rămase în urma artificiilor, după care s-a aşezat pe gazon.
Accidentat grav - 6 ianuarie. Cupa Italiei - 5 mai
Campionatul Italiei - 16 mai. Liga Campionilor - 22 mai
