Cum făcea «Stalin cu fustă» legea în fotbalul de la noi
Ionel Mociorniţă a fost, fără urmă de îndoială, un entuziast al fotbalului.
Beneficiind de averea imensă a tatălui său, tânărul avocat s-a implicat activ în viaţa echipei de fotbal a întreprinderii de pielărie Mociorniţă, înfiinţată în 1937. Nu avea decât 23 de ani, în 1940, când a preluat conducerea clubului, schimbându-i denumirea în „Carmen“, relatează Historia.ro.
După 1945, inevitabil, Ionel Mociorniţă este nevoit să suporte rigorile noului regim de democraţie populară instaurat în România după anii celui de-al Doilea Război Mondial.
Prima probă pe care este obligat să o treacă o constituie meciul stabilit între echipa sa şi campioana U.R.S.S.-ului, Dinamo Tbilisi pentru decembrie 1945. Potrivit fiicei sale, Marie-Rose Mociorniţă, ministrul de Externe, Ana Pauker, l-a chemat pe Ionel Mociorniţă într-o întrevedere particulară, unde i-a cerut pierderea meciului de către Carmen pentru a demonstra publicului român superioritatea indiscutabilă a omului sovietic.
Acesta nu acceptă condiţiile disputării partidei şi, în consecinţă, meciul cu echipa din oraşul dictatorului sovietic Stalin nu mai are loc. Refuzul categoric al finanţatorului echipei bucureştene, chiar în cazul unui meci amical, ne surprinde pe noi, cei atât de dezabuzaţi de practica rezultatelor aranjate în culisele fotbalului românesc.
Evident, consecinţele au fost dintre cele mai drastice. Pe 3 ianuarie 1946, Comisia Centrală Sportivă a Confederaţiei Generale a Muncii (C.G.M) a dispus începerea unei anchete şi a hotărât ca până la finalizarea cercetărilor gruparea F.C. Carmen şi conducerea ei să fie suspendate din orice activitate sportivă.
