Cupa fricii şi a râsului
Dincolo de problemele de securitate şi de lipsa de spectatori cu care se confruntă gazdele din Angola, Cupa Africii 2010 reprezintă un izvor nesecat de faze memorabile.
Nu însă de execuţii tehnice de excepţie, aşa cum ne-am fi aşteptat de la o competiţie înţesată de jucători din principalele campionate ale Europei. După primele meciuri, forţele Continentului Negru au impresionat doar la capitolul gafe, transmisiunile Eurosport semănând cu o "comedie a erorilor".
La început au fost Carlos şi giumbuşlucurile sale care au îngropat Angola, urmate de naivitatea liniei defensive a două echipe calificate la Mondiale, Algeria şi Nigeria, şi de ratările pe bandă rulantă, din toate poziţiile, ale ivorienilor lui Drogba. Totul a culminat cu întâlnirea dintre Mozambic şi Benin (2-2), care a transmis un mesaj de genul "aşa nu se joacă fotbal!".
Practic, cei din Benin au condus cu 2-0 după un penalty uşor de evitat de portarul mozambican Kapango şi după un autogol stupid. Meciul s-a echilibrat după alte două faze de „cascadorii râsului", protagonist fiind portarul din Benin: mai întâi o ieşire hazardată la un corner, apoi o repliere întârziată după o degajare în aut.
În minutul 87, la scorul de 2-2, acelaşi Kapango, menţionat mai sus, a recidivat. Încercând să reţină o minge simplă, „grăsuţul" portar african a executat o săritură greu de înţeles şi a aterizat în cap, fiind la un pas de a-şi suci gâtul. Exact ca un „şarpe", care este şi supranumele mozambicanilor, Kapongo s-a redresat şi a evitat golul.
