Deutschland, Alleluia!
În tot cupajul ăsta de civilizații, nații, religii, fraternităţi tribale, vecinătăţi rivale, care e Campionatul Mondial de fotbal, latinul din mine a învins.
Am luat Spania!..Şi, am învins! Ca la Rovine, ca la Mărăşeşti, ca la 23 august, ca la Televiziunea Română Liberă! Adică, noi, spaniolii i-am bătut pe ei, nemşii: Panzerul, maşina de război germană, automatele teutone. Cu adaptaţii săi auslanderi, din Polonia - trei doamne şi toţi trei! - Maroc, Turcia, Ghana! Nemţi, soro, arieni de-ai lu' Goethe, Wagner, Wilhelm I , nepoţii niebelungilor: Boateng al lu Tanhauser, Podolski a lu Parsifal und so weiter... Culmea a fost că nemţii nu au mai fost ei la acest joc cu o miză uriaşă.
S-au tranformat, habar nu am de ce?, în nişte pisicuţe vulnerabile, blazate şi obosite. Mă tot aşteptam să se enerveze ca-n bancurile cu englezi, să pornească la fiece clipită reţeaua aia de pase care i-a făcut să dea câte patru goluri per meci; cu Anglia, Argentina, etc. echipe, nene, brenduri, nume sonore în fotbal, puteri "militare".
În tot meciul ăla în care favoriții mei, spaniolii, m-au disperat cu individualismele şi egoismele, tot aşteptam cu teamă - cu inima iepuraşului aflat în pas alergător, cu 5 cm avans faţă de lup - ca nemţii să explodeze, să dea golul şi apoi altul şi altul: 1, 2, 3, 4 ca la teatru! :Şi nu a fost aşa.
Dacă ieri afirmam că olandezii sunt „nemţi", acum pot spune că nemţii nu mai sunt nemţi, ci mai degrabă nişte mămăligi subcarpatice blegoase, despicate-n falii şi vestfalii. Vax! La naiba cu mitul invincibilităţii lor, cu "fotbalul/e/un/joc/în /care/joacă/toţi/şi /câştigă/numai/nemşii" şi alte cimilituri inepte! Nemţii, miercuri seara, nu au fost nici arieni, nici teutoni, nici tancuri, nici bancuri; dar nici fotbalişti. Au fost doar martori neputincioşi şi autori ai demolării unor vise de măreşie globală. Ca-n 45! Deutschland Deutschland, Alleluia!
