După 23 de ani, Cornel Ilie a reîntâlnit-o pe una dintre cele mai importante femei din viaţa lui
Concertul #asasishow susţinut de trupa VUNK la Sala Polivalentă i-a adus emoţii în plus liderului trupei, Cornel Ilie.
Pe lângă cei 5.000 de spectatori, invitaţii speciali şi desfasurarea de forţe pe care o coordona (a fost scenaristul şi regizorul show-ului), Cornel s-a reîntâlnit cu această ocazie cu una dintre cele mai importante femei din viaţa lui: profesoara de muzică din şcoala generală, cea care la 11 ani l-a luat la cor şi a facut pentru el şi bateristul Nicu Sarghea, o trupă de elevi care astăzi este VUNK.
Profesoara Corina Constantinescu a avut un moment special în timpul show-ului, când Cornel şi Nicu i-au mulţumit pentru că i-a învăţat să viseze frumos: să fie una dintre trupele rock cele mai iubite din România.
"O să ţin minte, întotdeauna, că într-o zi de joi, am intrat în cabinetul de muzică cu o chitară acustică, românească, învelită într-o husă cusută acasă şi, acolo, doamna profesoară de muzică mi-a zis să-i arat ce ştiu să cânt. Ştiam doar două-trei acorduri pe care le-am cântat fără să ma uit în ochii dânsei, ci eram atent să pun bine degetele pe griful chitarei. Mi-a zis să vin a doua zi la repetiţiile grupului de muzică al şcolii să-mi prezinte un alt elev. Era vorba despre Nicu, care era şi el la prima repetiţie. De-atunci suntem prieteni şi am pus bazele trupei ce acum se numeşte Vunk.La 23 de ani de când am terminat şcoala, tot într-o zi de joi, am revăzut-o pe doamna profesoară, la cel mai important concert al nostru. A fost unul dintre cele mai emoţionante momente trăite de mine în ultimul timp. Şi eu şi Nicu o să-i ramanem mereu datori pentru că ne-a dat curajul să ne împlinim visul nostru cel mare", mărturiseste Cornel Ilie.
Cu peste 5.000 de spectatori, #asasishow a fost concertul indoor cu cea mai mare participare a unui public plătitor în Romania. Spectacolul a îmbinat tehnologia de ultima oră (brăţări luminoase ale căror semnale se sincronizau pe muzica) cu lasere, artificii, confetii, dar a şi fost orientat foarte mult către poveşti personale ale fanilor sau ale oamenilor care au însemnat ceva pentru trupă.
