Adevărata mâncare românească din moși strămoși, considerată un sacrificiu pentru divinitate
Bucătăria românească este una dintre cele mai apreciate din lume. Este celebră pentru micii, sarmalele sau ciorbele savuroase. Însă acestea sunt de inspirație otomană. Alte mâncăruri celebre din Ardeal, extrem de apreciate la gust, au fost adaptate, dar au influențe ungurești, sârbești sau rusești. Două mâncăruri, cu nume care par bizare, sunt 100% românești. Iar una dintre ele are o simbolistică aparte pentru că era considerată ca un sacrificiu adus zeilor.
Adevăratele delicii românești din moși strămoși. Ce sunt „bureții de oaie”
Rețeta „bureților de oaie” a fost descoperită de regretatul Radu Anton Roman, inegalabilul expert în gastronomia românească. Potrivit documentării, „bureții de oaie” reprezintă una dintre cele mai vechi rețete autentice românești, o ciorbă provenită din Țara Loviștei, cunoscută drept o mâncare ciobănească.
Preparatul cu nume bizar avea și o simbolistică aparte pentru că era considerată ca o jertfă adusă divinității.
Iată ce spunea Radu Anton Roman despre această mâncare 100% românească.
„Ciorba de bureți de oaie e un deliciu iute-acrișor, deosebit de consistent, cu totul și cu totul unic în lume, care s-a păstrat pe apa Boiei din alte vremi. Se face, evident, la tăierea unui animal , fiind o mâncare tipică a culturilor arhaice, un fel de pomana oii, o mâncare sacrificală, menită a îmbuna zeii”, preciza Radu Anton Roman în cartea sa „Poveștile bucătăriei românești”.
Cum se prepară „bureții de oaie”
Ciorba de „bureți de oaie” este făcută cu măruntaie de oaie, adică burtă, mațe, splină, inimă și rinichi. Se pun la fiert cu praz ,apoi se drege bine cu smântână, cu hrean ras oțetit, sare și ardei iute. Această ciorbă mergea și cu un păhărel de țuică”, se arată în cartea marelui gastronom.
Radu Anton Roman a fost poet, prozator şi publicist și a fost realizatorul unei emisiuni de artă culinară, etnografie şi folclor pentru televiziune, deosebit de apreciată.
Dintre cărțile publicate amintim "Ohaba, ţara asta" (1972), "Ţările de sus ale merilor" (1974), "Călătorie spre nord" (1976), "Vara nimănui" (1978), "Elegii" (1980), "Zile de pescuit" (1985), "Haz cu peşte (sau Fals tratat de adolescenţă şi pescuit)" (1994), "Precum fumul" (1996), "În Deltă cu Jacques-Yves Cousteau" (2001). În 1998, a publicat o carte de succes, "Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti", un periplu prin cultură, folclor şi sociologie polarizat de 'secretele' bucătăriei tradiţionale.
Scriitorul Radu Anton Roman a murit la 29 august 2005, la Bucureşti.
