Istoria nebănuită a unei banale supe, azi celebră în lume. De la mâncarea săracului în Evul Mediu, la delicatesă pentru Napoleon
Gazpacho este o mâncare pe cât de simplă, pe atât de sănătoasă. În vremurile îndepărtate era considerată mâncarea săracilor, se servea într-un fel anume și conținea altfel de ingrediente decât cele din zilele noastre. Gazpacho este o supă care a evoluat odată cu Europa și care a fost făcută cunoscută întregii lumi de ultima împărăteasă a Franţei. Merită amintit că Gazpacho era preferata lui Napoleon.
Gazpacho, supa din Evul Mediu cu un obicei culinar roman
Ceea ce cunoaştem astăzi sub această denumire are ca ingredient principal roşia, dar nu a fost dintotdeauna aşa.
Adevăratele origini ale supei Gazpacho le găsim în Evul Mediu, când Peninsula Iberică făcea parte din Al-Andalus, teritoriul din vestul Europei ocupat de către musulmani.
Gazpacho era atunci mâncarea ţăranilor săraci care, într-un vas din lut numit dornillo, amestecau firimituri vechi de pâine cu ulei de măsline, câţiva căţei de usturoi, sare, apă şi puţin oţet.
Se spune că, de fapt, această reţetă ar veni pe filieră mediteraneeană, de pe vremea când legiunile romane străbăteau drumurile imperiului. Romanii aveau acest obicei de a pune oțet în mâncare.
Apoi, maurii au adăugat supei de bază ardei şi câteodată migdale.
Amprenta lui Cristofor Columb asupra supei Gazpacho
În perioada marilor descoperiri geografice, Cristofor Columb a adus cu el din America roşia și a devenit repede un ingredinet pentru supă.
Apoi, s-a adăugat şi castravetele, care fusese adus din Asia şi care devenise popular în întreaga Europă.
Gazpacho ajunge în Europa și devine preferata lui Napoleon
Gazpacho a ajuns să fie cunoscută în rândurile lumii bune din Europa abia în secolul al XIX-lea, când împăratul Franţei, Napoleon al III-lea, se căsătorea cu ducesa din Granada, Eugenie de Montijo.
Bineînţeles că femeia de origine spaniolă şi-a adus cu ea și tradiţiile şi obiceiurile, nu numai averea şi titlurile nobiliare. Aşa se face că supa răcoritoare a ajuns pe masa francezilor.
Gazpacho din însorita Andaluzie avea să evolueze odată cu Europa. Istoria spune că supa a fost făcută cunoscută în întreaga lume de ultima împărăteasă a Franţei şi era savurată de cavalerul Don Quijote de La Mancha înainte de a pleca în aventurile sale. Se spune că îi plăcea atât de mult supa Gazpacho încât și-o prepara singur.
Cum se servește Gazpacho în Spania de azi
În Spania au rămas populare până astăzi mai multe varietăţi ale acestei supe reci. În regiunea Granadei şi Malaga, oamenii servesc ajoblanco, un gazpacho fără roşii, dar cu mult usturoi, migdale şi struguri.
În Cordoba, supa rece de roşii este una mult mai cremoasă, datorită stropului de smântână adăugat. Salmorejo, căci aşa se numeşte, se serveşte cu jambon Serrano, specific spaniol, dar şi cu ouă fierte.
Mult mai puţin cunoscutul gazpacho verde îl întâlnim în regiunile Huelva şi Sierra Morena, unde la putere sunt ierburile tăiate mărunt: coriandrul, menta, busuiocul şi, bineînţeles, pătrunjelul, scrie Historia.
În trecut, spaniolii îi atribuiseră şi calităţi medicinale, fiind recomandat în cazul problemelor digestive.
Cât despre etimologia cuvântului nu se ştie mare lucru, specialiştii fiind tentaţi să creadă că derivă din termenul maur de caspa, care înseamnă rămăşită sau fragment, aluzie la firimiturile de pâine folosite.
În verile foarte fierbinți, e chiar recomandat să se adauge în gazpacho, în momentul servirii, cuburi de gheață
