70 de zile consecutive insuportabile. Cea mai mare tragedie provocată vreodată de caniculă în Europa
Valurile de căldură care afectează întreaga planetă și despre care oamenii de știință emit îngrijorări serioase, nu sunt, de fapt un fenomen nou în istorie. A fost un an, pe când nu se inventase Codul roșu și nici aerul condiționat, când temperaturi sufocante au pus stăpânire pe Europa. Se întâmpla în 1911. Atunci s-au numărat 70 de zile consecutive de caniculă severă.
Adevărata tragedie produsă de caniculă a fost în 1911
Despre valurile de căldură pe care le suportăm azi se spune că sunt urmare a încălzirii globale. Explicații despre ce s-a întâmplat în 1911 nu s-au găsit, însă.
Despre vara anului 1911, când Franța a fost lovită de un val de căldură devastator, inexplicabil și care nu s-a mai repetat, a rămas în istorie ca o mare tragedie.
Așadar, în vara anului 1911, Europa a cunoscut un val de căldură intensă care a durat 70 de zile. A început pe data de 5 iulie și a durat până pe data de 13 septembrie, cu pauze rare și foarte scurte.
Cu temperaturi „toride”, „abia suportabile” și „căldură excesivă”, ziarele s-au grăbit să relateze despre acest episod neobișnuit.
În data de 9 iulie 1911, ziarul La Croix scria: „De trei zile, suferim la Paris de o căldură cu adevărat îngrozitoare”.
„Temperatura a crescut constant începând cu data de 5 a acestei luni. În această dimineață, la ora 9.00, termometrul a atins 27,6°C”, continuă articolul.
Dar valul de căldură era abia la început
Până la jumătatea lunii iulie, temperaturile au depășit în mod repetat 35°C în capitala franceză.
În Lyon și Toulouse, termometrul a urcat până la 37°C, fără a coborî sub 30°C timp de mai multe zile.
După o ușoară scădere, în august a avut loc un nou val de creștere a temperaturilor. Fotografiile din acea perioadă arată oamenii întinși pe bănci sau pe jos, doborâți de căldura sufocantă.
Luna septembrie nu a fost mai blândă, termometrele indicând peste 30°C.
„A fost cel mai cald septembrie din amintirea noastră. În fiecare după-amiază, termometrul înregistra între 33 și 35°C la umbră. La soare, au fost peste 40°C”, explica Le Journal de Roanne în data de 10 septembrie 1911.
Câți oameni au murit
13 septembrie 1911 canicula a luat sfârșit, dar bilanțul a fost catastrofal. Două luni și jumătate de temperaturi neobișnuit de ridicate și de secetă intensă au avut un impact puternic asupra populației. Mai mult de 40.000 de persoane au murit în Franța, dintre care trei sferturi erau copii mici și foarte mici. Printre cauzele deceselor se numără insolația și diareea.
Încă de la jumătatea lunii iulie, medicul Jacques Bertillon a semnalat o creștere a cazurilor de diaree în rândul copiilor”, subliniază Catherine Rollet, istoric și demograf, autor al lucrării „La canicule de 1911: observations démographiques et médicales et réactions politiques”, publicată în 2010 în revista „Annales de démographie historique”, scria ouest-france.fr, potrivit Historia.
„Corelația dintre temperatură și mortalitate este strânsă: decesele, în special cele legate de diaree, cresc de îndată ce temperatura atinge niveluri ridicate timp de mai multe zile la rând”, notează Catherine Rollet, istoric și demograf, care a publicat o carte despre canicula din 1911.
În lunile iulie și august, mortalitatea infantilă a atins 366 și 332 la mie în timpul săptămânilor cu temperaturi extreme.
Cercetării au spus că una din cauzele mortaității ar fi fost lipsa laptelui de vacă deoarece vacile căzuseră victime ale unei epidemii de febră aftoasă, dar și calității proaste a apei și igienei inadecvate.
Căldura favorizează proliferarea microorganismelor.
Dezastrul a fost perceput ca o adevărată „criză a mortalității infantile”, într-un moment în care se încerca reducerea numărului de copii care mureau în primii ani de viață.
Temperaturile ridicate au afectat și persoanele în vârstă.
Valul de căldură din vara anului 1911 a afectat și alte țări, inclusiv Regatul Unit, Țările de Jos și Belgia, și a fost, de asemenea, unul dintre cele mai intense din istoria acestor țări.
Deși temperaturile actuale vor depăși recordurile stabilite în acel an, valul de căldură nu va ajunge la numărul record de zile înregistrat în 1911.
În același an, și SUA a suferit de căldură
Nici America nu a fost ocolită de temperaturile ridicate. De fapt, de aici a început totul. În Statele Unite, mercurul din termometre a început să crească la începutul lunii iulie, afectând puternic populația de pe coasta de est, în special oamenii din orașul New York.
Într-o epocă în care aerul condiționat sau ventilatoarele electrice nu se găseau în orice locuință, mulți se luptau să facă față acestei călduri mortale.
În New England, șinele de cale ferată au cedat, serviciile poștale au fost suspendate și oamenii au pierit sub soare.
Oamenii și-au părăsit apartamentele pentru iarba răcoroasă a spațiilor publice din New York, dormind sub copacii din Central Park sau căutând umbră în Battery Park.
În Boston, 5.000 de persoane au ales să petreacă noaptea pe Boston Common, în loc să riște să se sufoce în propriile case.
La scurt timp după aceea, valul de căldură a traversat Atlanticul și a ajuns pe Bătrânul Continent.
Acest eveniment istoric ne amintește că astfel de fenomene extreme au afectat omenirea și în trecut, scrie history.com.
