Băiatul care a fost supranumit „noul Einstein”. La doar 11 ani a devenit student la Harvard și a fost unul dintre cei mai inteligenți oameni din lume
William James Sidis a fost recunoscut încă din copilărie drept unul dintre cei mai inteligenți oameni care au trăit vreodată. La doar 11 ani, el devenea cel mai tânăr student admis în istoria Universității Harvard, iar presa vremii îl prezenta ca pe „noul Einstein”. Născut în 1898, la New York, William a crescut într-o familie care a investit enorm în ideea de geniu.
Tatăl său, Boris Sidis, era psiholog renumit, iar mama, Sarah, medic. Încă de la vârste fragede, copilul a fost supus unui program educațional extrem de riguros și organizat.
La doar 18 luni, William citea fluent ziare, iar înainte de 8 ani stăpânea mai multe limbi străine, printre care latina, greaca, rusa, franceza și germana. Mai mult, a creat propria limbă, „Vendergood”, demonstrând o creativitate și o capacitate intelectuală uluitoare. Coeficientul său de inteligență a fost estimat între 250 și 300, cifre greu de imaginat și mult peste nivelul unor savanți celebri, scrie Atlas Geografic într-o postare pe Facebook.
La Harvard, Sidis a susținut prelegeri în fața profesorilor despre concepte matematice extrem de complexe. Succesul său academic precoce și notorietatea obținută îl transformaseră într-un simbol al genialității, iar lumea întreagă îl privea cu admirație și fascinație.
Retragerea din lumina reflectoarelor și motivul pentru care a trăit în singurătate
Însă viața publică și faima nu i-au adus fericire sau echilibru personal. Sidis a absolvit Harvard la 16 ani, epuizat și deziluzionat de presiunea constantă asupra sa. În loc să urmeze o carieră academică prestigioasă, a decis să se retragă din atenția publicului, evitând interviurile și aparițiile publice. A muncit în locuri modeste, sub pseudonime, și a publicat texte anonime, păstrând astfel viața sa personală departe de ochii curioși ai lumii.
În ciuda geniului său incontestabil, viața lui William James Sidis a fost una singuratică. Pe 17 iulie 1944, la doar 46 de ani, el a murit într-un mic apartament din Boston, în urma unei hemoragii cerebrale. Nu avea avere, nu era înconjurat de familie și nici nu mai beneficia de recunoașterea publică care îi marcase copilăria. Ziarele care îl făcuseră celebru au consemnat doar sec dispariția sa.
Povestea lui rămâne un exemplu tragic despre limitele educației forțate și prețul psihologic al performanței extreme. Viața lui ridică o întrebare dureroasă: cât valorează genialitatea atunci când aceasta vine însoțită de pierderea normalității, a libertății și a unei copilării fericite? Experiența lui Sidis arată că talentul extraordinar nu garantează fericirea și că presiunea continuă asupra unui copil poate transforma geniul într-o povară greu de suportat.
Chiar și azi, la mai bine de 75 de ani de la moartea sa, povestea lui William James Sidis continuă să fie studiată și discutată, ca un avertisment despre cum excelența precoce și așteptările exagerate pot afecta profund viața unui om.
