Bărbatul care a condus Bucureștiul când era un focar de boli și l-a salvat. Cine fost primul primar al Capitalei
Înainte ca Bucureștiul să devină capitala României moderne, înainte ca bulevardele largi, tramvaiele și clădirile monumentale să-i schimbe definitiv înfățișarea, orașul era un spațiu dezordonat, cu ulițe de pământ, lumină puțină și administrație aproape inexistentă.
În mijlocul acestei etape de tranziție, a fost numit un om cu misiunea de a pune ordine. Numele lui: Barbu Vlădoianu.
În 1864, România era încă o construcție fragilă, aflată sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza. Tot în acel an, prin Legea comunală promulgată de domnitor, se stabilea pentru prima dată instituția primarului ales, iar Bucureștiul – deși încă nu era capitală oficială – primea un conducător administrativ cu atribuții clare. Barbu Vlădoianu devenea astfel primul primar oficial al orașului, într-un moment în care Bucureștiul avea mai degrabă imaginea unui târg aglomerat decât a unei metropole europene.
Un oraș cu probleme și un primar cu viziune
Barbu Vlădoianu, jurist și magistrat de profesie, venea cu experiență în administrație și o viziune modernizatoare inspirată din reformele europene.
Dar ceea ce a găsit în București nu era deloc promițător: străzi nepavate care deveneau impracticabile la ploaie, lipsă de canalizare, iluminat stradal aproape inexistent și o populație tot mai numeroasă, dar lipsită de servicii publice de bază.
Primul lucru pe care l-a făcut a fost să structureze administrația locală. A înființat birouri clare, a început să înregistreze populația și să definească responsabilități între instituțiile locale. Pentru prima dată, orașul avea o hartă administrativă coerentă.
Curățenie, siguranță și lumină
Una dintre prioritățile sale a fost igiena publică. Într-o perioadă în care holera și tifosul făceau ravagii în marile orașe europene, Vlădoianu a instituit regulamente pentru curățenia străzilor, a impus obligații comercianților și caraușilor, și a sprijinit primele măsuri de salubritate organizată.
Tot el a început introducerea iluminatului public cu lămpi cu ulei, într-o epocă în care Bucureștiul devenea periculos după lăsarea întunericului. A sprijinit crearea unei forme incipiente de poliție urbană, menită să asigure ordinea în piețe, pe străzi și în cartierele mai sărace.
Una dintre cele mai vizibile reforme ale sale a fost pavarea primelor străzi centrale. Cei care astăzi circulă pe Calea Victoriei nu știu, poate, că primele tronsoane ale acestei artere au fost pavate tocmai la inițiativa lui Vlădoianu. Deși resursele erau puține, iar rezistența locală mare, proiectul a fost început cu insistență, punând bazele infrastructurii moderne a orașului.
