Biserica unde sfinții te privesc în ochi. În ce județ se află celebrul lăcaș de cult simbol al României
Bucovina este o regiune cu o istorie adânc înrădăcinată în tradițiile religioase ale României. Printre comorile ei cele mai de preț se numără bisericile pictate, unice în lume și parte din patrimoniul cultural al umanității.
Una dintre acestea, care de-a lungul secolelor a devenit un simbol al spiritualității românești, este Biserica Sucevița. Această bijuterie arhitecturală, înconjurată de pădurile fermecătoare ale nordului Moldovei, te invită să pășești într-o lume în care sacru și profan se împletesc într-o armonie desăvârșită.
O biserică în mijlocul unui peisaj idilic
Biserica Sucevița se află în județul Suceava, în inima Bucovinei, un loc unde istoria și tradiția religioasă se îmbină cu peisajul de poveste al regiunii. Picturile exterioare ale bisericii sunt cele care atrag atenția tuturor vizitatorilor.
Pe pereții exteriori, sfinții te privesc direct în ochi, cu o privire pătrunzătoare, ca și cum te-ar veghea cu grijă din înălțimile cerului.
Aceste imagini sunt menite să protejeze lăcașul de cult, iar divinitatea este păzită cu succes de figuri sfinte, fiecare având un rol important în păstrarea echilibrului spiritual al locului.
Așezată în mijlocul unui peisaj natural deosebit, Biserica Sucevița te fascinează nu doar prin frumusețea sa arhitecturală, ci și prin însemnătatea sa istorică. Construită între 1582 și 1584, la inițiativa fraților Movilă, biserica a fost ridicată din piatră pe timpul domniei lui Petru Șchiopu.
De-a lungul decadelor, lăcașul de cult a suferit modificări și îmbunătățiri, iar începând cu 1595, după ce Ieremia Movilă ajunge pe tronul Moldovei, Sucevița capătă o aură divină, fiind protejată de ziduri puternice și turnuri de apărare.
Sucevița, locul unde cerul și pământul se întâlnesc
Conform unui articol din revista Historia Special, numărul 34 (martie – iunie 2021), „Tot continui să mergi – cu mașina sau la pas, prin pădurile ce odată aveau divinitatea marcată cu săgeți. Și simți deodată că se termină harta, pământul, când ajungi pe nesimțite la picioarele unei scări. Privești în sus și vezi o ceată de îngeri, organizați în formație. Rânduri de aripi, rânduri de aureole. Toți cu mâinile împreunate. Pui pariu că ai ajuns la Poarta Raiului – altfel n-are cum!”
Această descriere evocă perfect atmosfera de la Sucevița, locul unde cerul și pământul se întâlnesc, iar divinitatea pare să vegheze asupra celor ce pășesc pe urmele sfinților. „Te dai câțiva pași înapoi și vezi comoara lăsată de domnii moldoveni: biserica Sucevița. Stă acolo de secole, în peisajul de basm al Bucovinei, și așteaptă cuminte să fie descoperită.”
Una dintre trăsăturile remarcabile ale Bisericii Sucevița este pictura sa exterioară, realizată de frații Ioan și Sofronie Zugravul.
Fiecare tablou în parte spune o poveste, iar fresca ce împodobește zidurile bisericii este considerată una dintre cele mai impresionante din întreaga regiune. După cum susțin specialiștii UNESCO, „aici se află cel mai mare număr de imagini religioase”. Fiecare detaliu al picturii este realizat cu migală și finețe, iar culorile vii și dramatice ale frescelor fac din fiecare imagine o poveste de neuitat.
„La Sucevița, sfinții te privesc drept în ochi. Stau de strajă, unul lângă altul, pe pereții exteriori. Păzesc, cu succes, divinitatea. Din loc în loc, sunt niște geamuri mici, semiovale, ca niște ochiuri de apă. Parcă nu ai îndrăzni să tragi cu ochiul înăuntru. Bat, însă, clopotele vechi, ruginite, cele de pe vremea lui Ieremia Movilă, și curiozitatea se sperie. La Sucevița atât ai de făcut: să te așezi pe iarbă, la picioarele Scării Virtuții, și să privești în sus, la cer, la îngeri.”
