Când devine agresivă pisica
Deşi mai puţin luată în seamă decât cea a câinilor, agresivitatea pisicii se poate dovedi la fel de periculoasă. Asta pentru că mâţele au cinci arme potenţiale în caz de conflict: dinții și cele patru labe cu ghiare. Click! îţia arată când devine agresivă pisica.
Agresivitatea reprezintă un comportament de amenințare sau de vătămare asupra unei persoane sau a unui alt animal. În teorie, toate animalele sălbatice au comportamente agresive pentru a-și apăra teritoriul sau pentru a se apăra când sunt atacate. Agresivitatea se referă la un complex de comportamente care apar în diferite circumstanțe având diferite cauze.
Pisicile pot mușca și pot provoca răni care sunt dureroase și se pot infecta foarte ușor. Deasemenea pisicile pot cauza febra zgârieturilor, o boală infecțioasă destul de severă. Luptele dintre pisici nu sunt fatale, însă pot cauza răni destul de severe care cer îngrijirea din partea medicului veterinar. Pisicile agresive pot fi un risc pentru locuința și familia ta. Din acest motiv este bine să ştii când devine agresivă pisica.
Este bine să înţelegeţi limbajul trupui, pentru a şti când devine agresivă pisica
Este foarte important ca stăpânii pisicilor să înțeleagă ce vor să comunice pisicile prin limbajul corporal. Acest lucru le permite să înțeleagă sentimentele și motivațiile acțiunilor pisicilor lor. Deasemenea le permite să răspundă în mod eficient în fața unui comportament agresiv. Limbajul corpului se referă la: poziția corpului, expresia feței, poziția diferitelor părți ale corpului (urechi, coadă). Limbajul corporal al pisicii este mult mai subtil decât cel al câinelului și deci mai greu de interpretat. Însă, cunoașterea înțelesului principalelor poziții coproprale vor ajuta stăpânii să rezolve unele probleme mult mai eficient și să se bucure mai mult de compania pisicii.
Amenințările și agreivitatea pot fi atât ofensive cât și defensive. O pisică cu agresivitate ofensivă va încerca să pară mai mare și mai intimidant, în timp ce o pisică agresivă defensiv va încercă să se protejeze și să se facă cât mai mică. O regulă de aur spune că nu trebuie să atingem sau să mângâiem o pisică care are una dintre aceste poziții. Iată când devine agresivă pisca şi cum poţi evita incidente neplăcute!
Potrivit pisicata.ro, poziția ofensivă presupune:
poziție verticală rigidă, în picioarele;
picioarele din spate rigide, cu partea inferioară a spatelui ridicată, înclinată spre cap;
Coada dreaptă întinsă spre pământ;
Privire fixă;
Urchi ridicate cu spatele rotit ușor spre față;
Pupile mici;
Deplasare spre opponent;
Mieunat intens.
Poziția defensivă presupune:
Ghemuire;
Capul ascuns în piept;
Coadă strânsă pe lângă corp;
Ochii deschiși larg cu pupile diltate parțial sau total;
Urechi lăsate pe spate;
Pisicile cu anxietate au mustățile retrase. Pisicile fricoase pot fi îndreptate în față pentru a măsura distanța dintre ea și pericol;
Corpul înclinat față de oponent, nu spre el;
Șuierat și scuipat;
Lovituri rapide cu labele din față.
Super-agresivitatea, ofensivă sau defensivă, presupune:
Lovire cu labele;
Mușcături;
Luptă;
Șuierat și scuipat;
Zgârieturi;
Pregătirea pentru atac prin balansarea spre spate și expunerea armelor de atac: dinți și ghiare;
În această poziție pisica ta va vrea să-ți ia mâna și să o aducă spre gură pentru a mușca.
Există numeroase condiții medicale care pot cauza comportamentul agresiv la pisici, condiții precum: toxoplasmoza, hipertiroidism, epilepsie, abcese, artrita, afectiuni dentare, rabie, traume, si declinul senzorial sau disfunctii cognitive la pisici mai în vârstă. Primul pas în rezolvarea comportamentului agresiv al pisicii tale presupune o vizită la veterinar pentru un control fizic, atunci când devine agresivă pisica.
1. Agresivitatea între pisici
Cel mai evident și cel mai ușor de înțeles comportament de agresiune între pisici apare la motanii nesterilizați. Pe măsură ce motanii se maturizează încep să se provoace între ei pentru apărarea teriotoriului. Motanii care rătăcesc pe teritoriile altor motani pot să ajungă să ia parte la lupte reale. Înainte luptei, motanii vor avea o poziție veritcală rigidă, cu spatele ușor ridicat, privindu-se fix. Urechile vor fi lăsate pe spate și vor începe să miaune sau să șuiere zgomotos. În cele din urmă, un motan va pleca, sau va începe lupta.
Agresiunea între pisicile din casă este mult mai subtilă și mai complexă decât cea dintre motanii de afară. Agresivitatea pisicilor din casă poate fi așa de subtilă încât membrii familiei nici n-o observă de cele mai multe ori. Agresorul ofensiv va înainta spre oponentul său, iar pisica defensivă se va face tot mai mică sau va decide să renunțe la luptă. Agresivitatea poatea apărea și între pisicile femele, sau între femele și motani. Acestea din urmă pot avea la bază mărimea corporal sau diferite tipuri de activități.
2. Agresivitatea datorată fricii sau defensivă
Agresivitatea datorată fricii poatea apărea dacă o pisică percepe o amenințare și se atacă dacă nu se poate retrage. Cu cât este mai mare amenințarea cu atât mai intensă va fi frica și deci agresiunea cu care va reacționa. Poziția corpului asociată cu agresiunea defesivă sau cea datorată fricii presupune semne defensive (ghemuire, lăsarea urechilor pe spate, legănarea cozii, balansarea pe spate, dilatarea pupilei) precum și semen agresive (mieunat și scuipat, șuierat, mușcatul, zgâriatul, etc.). Semenele agresive apar mai ales dacă pisica nu poate evada din fața obstaculului care îi provoacă frică. Ceea ce poți să faci când devine agresivă pisica este să o eviți până se calmează.
3. Agresivitatea teritorială
Animalele din cadrul multor specii se luptă pentru a-și extinde sau a-și păstra teritoriul, iar pisicile nu fac excepție de la această regulă. Atât pisicile femele cât și motanii sunt animale teritoriale, însă motanii își protejează teritoriul mai intens decât pisicile. Agreisivitatea teritorială a pisicilor este direcționată de obicei spre alte pisici, însă poate fi direcționată și către câini sau oameni.
Pisicile își marchează teritoriul prin patrulare, frecare cu bărbia sau stropirea cu urină. Pisicile pot pândi, urmări și vâna intrusul țintă în timp ce are o poziție corporală ofensivă alături de mieunat, șuierat și scuipat. Unele pisici își atacă lent intrusul, în timp ce altele devin foarte agresive imediat după depistarea lui. Teritoriul revendicat de pisica ta poate fi o parte a casei tale, sau întreaga casă, o parte a curții sau a blocului sau chiar o suprafață întinsă din vecinătate.
Cele mai întâlnite situații când devine agresivă pisica sunt:
Un pisioaș din locuință ajunge la maturitate sexual;
Nouă pisică vine în locuință;
Apar chimbări majore în cadrul familiei și mediului de viață al pisicii (mutarea într-o locuință nouă);
Pisicile din vecinătate întră pe teritoriul pisicii tale.
4. Agresivitatea din timpul jocului
Joaca dură este des întâlnită în rândul pisoilor și a pisicilor tinere cu vârsta de până la 2 ani. Deși pisica ta are în intenție doar joaca, atunci când devine super entuziasmată poate exagera cauzându-ți răni sau deteriorând obiecte din locuință.
Agresivitatea din timpul jocului este cel mai comun comportament agresiv întâlnit la pisici, direcționat către stăpânii lor. Acest comportament este tipic prădător și presupune pândirea, vânarea, alergarea, atacarea, lovirea, bătaia, scuiparea, zgârierea, mușcarea adversarului.
Dacă atunci când sunt mici pisoii se joacă între ei, ei vor învăța să-și înhibeze mușcătul și scoaterea unghiilor pentru atac. Gradul de inhibare al acestui tip de comportament variază, iar pisicile care sunt orfane de mici, sau înțărcate prea devreme nu vor învăța niciodată să oprească acest tip de comportament.
Un alt factor care determină comportament agresiv în timpul jocului are la bază orele lungi pe care pisica ta le petrece singură acasă fără nici o ocazie să se joace, precum și încurajarea de către stăpâni spre urmărirea sau atacarea mâinilor acestora.
5. Agresivitate redirecționată
Agresivitatea redirecționată este cel mai periculos comportament agresiv întâlnit la motani datorită mușcatului constant și a atacurilor extreme de agresive, a căror consecințe sunt grave. Din nefericire, acest tip comportmanet agresiv este des întâlnit în rândul felinelor.
Agresivitatea redirecționată apare când pisica ta este stârnită și agitată în mod agresiv de către un alt animal sau o persoană la care ea nu poate ajunge (este un geam sau o ușă între ei). Neputând să ajungă la cel care a cauzat agitația, pisica ta se răzbună pe altcineva (o pisică, un câine sau o persoană) care este în apropiere sau care încearcă să îl liniștească.
Între iritarea inițială și apariția atacului poate exista o perioadă de timp lungă chiar și de câteva ore. De aceea cei mai mulți stăpâni consideră acest tip de agresivitate ca fiind neprevocată sau bruscă.
Pisica nu va căuta pe cineva să atace ci va redirecționa comportamentul agresiv asupra oricărei persoane sau animal care este în apropiere sau care încearcă să se apropie. Acest tip de comportament agresiv nu este unul rău intenționat ci este mai mult un reflex. De aceea nu este niciodată o idee bună să desparți două pisici care se află într-o luptă.
Dintre factorii declanșatori ai agresiunii redirecționate amintim:
Privirea unei alte pisici printr-un geam sau printr-o ușă;
Urmărirea păsărilor, cârtițelor sau a altor animale care pot fi prădate;
Mirosul unei alte pisici depistat la unul din membrii familiei;
Reintoarcearea în locuință după o vizită afară, mai ales dacă pisica ta trăiește doar în locuință;
Zgomote asurzitoare;
Urmărirea de câtre un câine;
Întreruperea unei lupte între pisici;
Traiul într-un adăpost pentru pisici, unde sunt diferite mirosuri și sunete cauzate de alte pisici.
6. Agresivitatea cauzată de mângâiat
Unor pisici le place să fie mângâiate și ținute în brațe, însă alte pisici nu pot tolera un astfel de comportament din partea stăpânilor, sau acceptă să fie mângâiate, dar nu luate în brațe. Iată când devine agresivă pisica în timp ce este mângâiată!
Agresivitatea cauzate de mângâiat apare atunci când pisica ta devine brusc iritată de activitatea de mângâiere și mușcă sau zgârie persoana care o mângâie, după care fuge. Acest tip de comportament agresiv nu este foarte bine înțeles însă specialiștii consideră că anumite contacte fizice pot deveni neplăcute dacă sunt repetate mereu. Contactul similar și repetat pe anumite suprafețe poate cauza iritație, nervozitate sau chiar durere pentru pisica ta. Deși la început mângâierea poate fi plăcută, ea poate deveni deranjantă, iar pisica ta va vrea să te oprești.
Acet tip de comportament agresiv este mai des întâlnit la motani decât la pisici. Când pisica ta îți de înțeles că vrea să te oprești, ar trebui să o asculți. Principalele semne care indică că pisica ta vrea să te oprești sunt următoarele:
Întoarcerea rapidă a capului către mâna stăpânului;
Mișcarea agitată a cozii;
Scuturarea urechilor sau rotirea lor către spate;
Neliniște;
Pupile dilatate.
7. Agresivitatea cauzată de durere și nervozitate
Agresivitatea cauzată de dureri apare frecvent în urma suferirii unor răni, apariției unei frustrări și este direcționată către oameni, animale sau obiecte. Nu doar animalele ci și oamenii devin agresivi când suferă dureri. În aceste condiții, chiar și o pisică cu o viață socială foarte bine dezvoltată poate reacționa agresiv când este rănită, sau când cineva încearcă să atace o zonă dureroasă de pe corp, sau când este în suferință și anticipează că va fi luată în brațe întrucât cineva se apropie de ea.
Pisicile care prezintă un comportament agresiv cauzat de dureri trebuie examinate de medicul veterinar pentru a se trata problemele medicale existente. În această situație, pisica ta nu trebuie pedepsită pentru comportamentul agresiv ci trebuie îngrijită pentru a dispărea cauza acestui comportament.
8. Agresivitatea maternală
Toate mamele au instinct protector pentru puii lor față de diferitele pericole care pot apărea. Comportamentul agresiv maternal poate apărea atunci când oamenii se apropie de o mamă care este împreună cu puii săi sau când mama observă alte animale care pot reprezenta un pericol pentru puii ei. Acest tip de agresivitatea este cel mai adesea redirecționată către alte animale, însă poate fi direcționată și către oameni. Mamele pot deveni foarte agresive când își apără puii, mai ales în primele săptămâni de viață a acestora. De aceea este indicat să eviți atingerea puilor de pisică în preimele zile de viață.
9. Agresivitatea idiopatică
În această categorie sunt incluse toate tipurile de comportament agresiv a căror cauze nu pot fi determinate sau explicate prin examinare medicală sau comportamentală. Pisicile care prezintă acest tip de comportament agresiv pot ataca stăpânii într-un mod foarte violent. Pisicile pot mușca în mod repetat și pot rămâne iritate perioade îndelungate de timp. Înainte de a se stabili ca un comportament agresiv este idiopatic, este important să se determine că nu ai de-a face cu o agresivitate redirecționată.
Pisicile care prezintă acest tip de comportament agresiv sunt periculoase, așadar este important să asigurați singuranța membrilor familiei, dacă aveți o astfel de pisică în locuință.
10. Agresivitatea prădătoare
Pisicile sunt animale prădătoare iar comportamentul prădător este unul natural și motivant pentru ele. Unii speciliști nu consideră comportamentul prădător ca fiind unul agresiv, deoarece scopul lui este să obțină mâncare, în timp ce alte comportamente agresive reprezintă un răspuns la un anumit tip de conflict.
Pisicile sunt foarte buni prădători și folosesc în principal privirea acută și auzul ascuțit pentru a localiza prada. Pisicile vânează însecte, reptile, rozătoare, șoareci și păsări. Cele mai multe pisici preferă șoarecii și cârtițele, dar unele vânează și păsări. Când o pisică detectează o pradă potențială, începe să o urmărească în mod silențios, așteptând un moment potrivit pentru a ataca.
Când momentul potrivit sosește, pisica sare spre pradă și o prinde cu ghiarele din față. Dacă reușește să o prindă, o va mușca într-un mod fatal, specific tuturor felinelor, prin care îi rupe coloana vertebrală.
Consultă medicul veterinar
Un control medical este esențial pentru toate pisicile agresive. Multe pisici pot prezenta comportament agresiv datorită unei condiții medicale. Deasemenea pisicile care au probleme ortopedice, abnormalități ale glandei tiroide, disfuncționalități cognitive sau neurologice prezintă agresivitate ridicată.
În asemenea condiții unele medicamente pot diminua comportamentul agresiv al pisicii tale. Deasemenea și dieta controlată poate afecta starea de agresivitate a pisicii tale.
