Ce a putut să pățească un profesor în prima zi de muncă: vestea-șoc primită de la directoarea adjunctă
Un profesor proaspăt ieșit de pe băncile facultății, entuziasmat să își înceapă cariera, a avut parte de o experiență neașteptată și dezamăgitoare în prima sa zi de muncă. Povestea sa, relatată cu umor amar pe Reddit, dezvăluie o situație greu de anticipat, care ilustrează uneori realitatea din sistemul educațional.
Visul unei cariere împlinite
Era septembrie 2009, o dimineață răcoroasă, dar plină de speranță pentru noul profesor de TIC. După ani întregi de școală, liceu, facultate și un modul psihopedagogic absolvit cu note maxime, tânărul reușise să își obțină un post de titularizare. „La concursul de titularizare (de 4 ore) am mers cu mâinile în buzunare,” mărturisește el, „dar peste 5, și cu care m-am clasat între primii... încât mi-am ales fix ce loc de muncă am vrut.”
Hotărât să contribuie la educația generațiilor viitoare, profesorul s-a trezit cu noaptea în cap pentru a prinde autobuzul de dimineață și a ajunge la timp la școala care urma să-i devină a doua casă. „N-o fi cel mai plăcut lucru să te trezești pe la 5 ca să prinzi autobuzul la 6... dar eram hotărât că vreau să dau și eu ceva țării,” povestește acesta.
O primire neașteptată
Entuziasmat, profesorul a așteptat în holul lung și rece al școlii, fiind politicos invitat să ia loc de către omul de serviciu. Întâlnirea cu directoarea adjunctă urma să marcheze un nou început. Sau cel puțin așa credea.
„Apare. Aflu că e directoarea adjunctă a școlii, facem cunoștință. Dintr-o privire părea omul care știe despre ce e vorba, adică toate bune,” își amintește profesorul. Dar vestea care i-a fost dată a schimbat totul: „Nu mai avem postul, s-au redus orele, s-a schimbat opționalul cu unul de matematică... noi le-am transmis... trebuia să vă anunțe.”
Într-o clipă, toate planurile și entuziasmul s-au năruit. Profesorul, surprins, nu a simțit nici furie, nici regret, doar o amorțeală ciudată: „Nu simțeam absolut nimic, nici regret, nici bucurie, doar că mi-era și cald și frig în același timp.”
O lecție amară de început
Părăsind școala, gândul i-a zburat la profesorul cu experiență care, la ședința de repartizare, îi oferise un sfat indirect, dar plin de adevăr. „Pășind spre poarta școlii, îmi revenea în gând privirea mustrătoare a unui profesor cu vază care îmi dăduse să semnez pentru locul de muncă, atunci când luându-l în ședința de repartizare de posturi am îndrăznit să-l întreb fin: Acum pot să fiu sigur că... e al meu?”
Această poveste este un memento pentru toți cei care își încep cariera cu entuziasm: uneori, planurile pot lua o turnură neașteptată, iar prima lecție a vieții poate veni înainte de a preda prima oră.
