Ce mâncau și cum se spălau oamenii din Antichitate, ca să trăiască mai mult. Ce spunea un medic grec

Ideea de a trăi o viață lungă și sănătoasă nu este deloc nouă. În Antichitate, oamenii erau preocupați de aceleași lucruri ca și astăzi, iar poveștile despre popoare care depășeau cu mult vârsta de 100 de ani circulau frecvent.

Imagine cu caracter ilustrativ

Scriitorul grec Lucian (aprox. 120–180 d.Hr.) surprinde această fascinație într-un mod sugestiv:

„Într-adevăr, există chiar națiuni întregi care sunt foarte longevive, precum Serii [chinezii], despre care se spune că trăiesc 300 de ani: unii atribuie bătrânețea lor climei, alții solului, iar alții dietei lor, căci se spune că această întreagă națiune nu bea nimic altceva decât apă.

Se mai spune că oamenii din Athos trăiesc 130 de ani și că haldeii trăiesc mai mult de 100 de ani, folosind pâinea de orz pentru a-și păstra acuitatea vederii.”

Chiar dacă multe dintre aceste relatări erau probabil exagerate, ele arată cât de importantă era ideea de longevitate și cât de mult era asociată cu alimentația și stilul de viață.

Ce recomanda un medic celebru din Antichitate

Unul dintre cei mai importanți medici ai vremii, Galen (129–216 d.Hr.), nu se baza doar pe teorii, ci pe observații directe. El descrie cazuri reale ale unor oameni care au trăit mult și sănătos, încercând să identifice obiceiurile care i-au ajutat.

Primul exemplu este Telephus, un gramatician care a ajuns aproape la 100 de ani și care avea o dietă extrem de simplă, dar constantă. Galen notează:

„un terci fiert în apă, amestecat cu miere crudă de cea mai bună calitate, iar aceasta îi era suficientă pentru prima masă. Lua masa și la ora a șaptea sau puțin mai devreme, consumând mai întâi legume și apoi gustând pește sau carne de pasăre. Seara, obișnuia să mănânce doar pâine, înmuiată în vin amestecat.”

În spatele acestei rutine aparent modeste se ascunde un principiu clar: moderația și regularitatea erau considerate esențiale pentru sănătate.

O statuie modernă a lui Galen, în orașul său natal, Pergamon (© Bernard Gagnon / Wikimedia Commons)

Obiceiurile de igienă erau, de asemenea, diferite față de cele moderne. Telephus nu făcea baie zilnic, dar își îngrijea corpul în mod constant prin masaj și uleiuri. Galen descrie, potrivit Historia. 

„Avea obiceiul să facă baie de două ori pe lună iarna și de patru ori pe lună vara. În anotimpurile de tranziție, făcea baie de trei ori pe lună. În zilele în care nu făcea baie, era uns pe la ora a treia cu un masaj scurt.”

Masajul cu ulei de măsline era considerat benefic pentru corp, fiind văzut ca o metodă de întreținere zilnică, nu doar ca un lux.

Al doilea exemplu: echilibru și mișcare

Un alt caz descris de Galen este cel al medicului Antiochus, care a trăit peste 80 de ani și a păstrat până la final o stare bună de sănătate.

Alimentația lui era simplă și echilibrată: dimineața consuma pâine prăjită cu miere, la prânz prefera peștele, în special cel din mare, iar seara mânca „fie terci cu oxymel [un amestec de oțet și miere], fie carne de pasăre cu un sos simplu”. În paralel, își menținea corpul activ prin plimbări zilnice și exerciții adaptate vârstei, fără excese, dar cu regularitate.

Galen subliniază importanța mișcării chiar și la vârste înaintate:

„Există un lucru pe care ar trebui să-l faci pentru persoanele în vârstă dimineața devreme, ca exercițiu: după masajul cu ulei, pune-i să se plimbe și să efectueze exerciții pasive fără a obosi, ținând cont de capacitatea persoanei în vârstă.”

Iar rezultatele unui astfel de stil de viață sunt evidente:

„Având grijă de sine în acest fel la bătrânețe, Antiochus a continuat până la sfârșit, fără a-și pierde simțurile și sănătos în toate membrele.”

Ce aveau în comun oamenii care trăiau mult

Din observațiile lui Galen reiese clar că longevitatea nu era asociată cu excese sau tratamente complicate, ci cu un stil de viață simplu și consecvent.

Atât Telephus, cât și Antiochus aveau obiceiuri similare: mâncau de puține ori pe zi, preferau alimente de bază precum cerealele, mierea, peștele sau carnea ușoară și evitau mesele bogate sau haotice.

În același timp, rămâneau activi zilnic și acordau atenție îngrijirii corpului, fie prin mișcare, fie prin masaj, fără a exagera cu efortul. Această combinație de disciplină, moderație și rutină pare să fi fost cheia unei vieți lungi în Antichitate.

Ce spuneau anticii despre longevitate

Revenind la Lucian, concluzia lui rămâne surprinzător de actuală:

„Pe orice pământ și în orice climat, oamenii care respectă exercițiile potrivite și dieta cea mai adecvată pentru sănătate au fost longevivi”.

Această idee sintetizează perfect filosofia antică despre viață lungă: nu locul în care trăiești contează cel mai mult, ci modul în care îți organizezi viața de zi cu zi.