Cel mai longeviv vertebrat din lume sfidează secolele. Cum își păstrează vederea intactă timp de 400 de ani
Considerat mult timp aproape orb și un supraviețuitor lent al mărilor reci, rechinul de Groenlanda ascunde un secret incredibil: ochii săi rămân funcționali chiar și după câteva secole de viață. Cercetările recente arată că această specie, cel mai longeviv vertebrat cunoscut, are un sistem vizual extrem de bine conservat, deschizând perspective noi asupra biologiei îmbătrânirii și a modului în care funcțiile vitale pot fi păstrate pe termen lung.
Timp de decenii, rechinul de Groenlanda a fost considerat aproape orb, un supraviețuitor lent al mărilor reci, care trăia mai mult cu simțuri primitive decât cu vederea. Noile cercetări arată însă contrariul: acest animal, cel mai longeviv vertebrat cunoscut, are un sistem vizual remarcabil, care funcționează chiar și după sute de ani de viață. Descoperirea schimbă ideea că simțurile se degradează inevitabil odată cu vârsta și oferă perspective noi asupra biologiei îmbătrânirii.
Rechinii de Groenlanda pot trăi până la 400 de ani, ceea ce înseamnă că unii indivizi aflați azi în oceane existau încă din vremea Revoluției Americane. Acum, oamenii de știință se concentrează nu doar pe longevitatea lor, ci și pe capacitatea de a-și păstra vederea funcțională.
Supraviețuitor al extremelor
Rechinul de Groenlanda trăiește în apele reci ale Atlanticului de Nord și Oceanului Arctic, suportând temperaturi de până la -1,1 grade Celsius și coborând la aproape 3.000 de metri adâncime. Mișcările sale sunt lente, dar dieta variată include pești, calmari, foci și chiar cadavre de animale mari. Deși corneea lor poate fi atacată de paraziți numiți Ommatokoita elongata, care se hrănesc cu țesut ocular, și mediul lor este întunecat, rechinii își mișcă ochii spre lumină, demonstrând că vederea nu este complet inexistentă.
Specimenele analizate între 2020 și 2024 în Groenlanda au arătat că, chiar și la indivizi de peste 100 de ani, retina rămâne foarte bine conservată, fără semne de degradare asociate cu îmbătrânirea, iar anumite gene implicate în repararea ADN-ului, precum complexul ERCC1–XPF, sunt active pe tot parcursul vieții.
Rechinul de Groenlanda are o „cameră de noapte” biologică: retina sa captează eficient puțina lumină din adâncuri, fiind adaptată pentru a detecta mișcările și contrastul, nu detaliile sau culorile. Această protecție celulară permite ochilor să rămână funcționali secole întregi, arătând cât de mult evoluția se adaptează la mediul extrem.
Descoperirea are implicații pentru știință și medicină: înțelegerea mecanismelor care păstrează vederea ar putea inspira strategii de prevenire a bolilor degenerative la oameni. Studiul confirmă că îmbătrânirea nu trebuie văzută ca o regulă absolută, iar natura poate găsi soluții pentru conservarea funcțiilor vitale pe termen lung. Rechinul de Groenlanda nu este doar o curiozitate a oceanelor reci, ci un posibil model pentru înțelegerea longevității.
