Cine a fost Coana Chirița a lui Vasile Alecsandri. Scriitorul s-a inspirat din experienţele personale
Întruchipare a parvenitismului, snobismuui şi infatuării, cum a fost descrisă de către marele scriitor Vasile Alecsandri, Coana Chiriţa a existat în realitate. Aceasta a fost, de fapt, o moşiereasă din nordul Moldovei, de a cărei fiică Alecsandri se îndrăgostise, pe nume Anastasia Greceanu.
Cine a fost Coana Chiriţa a lui Alecsandri
Prozatorul şi memorialistul Constantin Gane (1885-1962) cunoştea povestea adevăratei Coana Chiriţa de la mama sa, strănepoata celei care l-a inspirat pe Alecsandri. Potrivit acestuia, Chiriţa a fost inspirată de Anastasia Greceanu, soţia vornicului Gheorghe Greceanu care avea casă la Fălticeni şi conacul moşiei se afla la Vadul Glodului.
Moşiereasa nu putea fi de acord ca un „scriitoraş”, un „coate-goale” să-i devină ginere, așa că, l-a refuzat în cel mai lipsit de eleganță mod cu putință în casa din Fălticeni a familiei Greceanu, în timpul unei petreceri, la care participau boieri. Drept răzbunare pentru umilinţa suferită, el a scris piesele de teatru care o aveau ca eroină principală pe Coana Chiriţa: „Chirița în Iași sau două fete ș-o neneacă” – 1850, „Chirița în provinție” – 1855, „Chirița în voiagiu” – 1865, „Chirița în balon” – 1875.
„Anastasia Greceanu, născută Balş, răsbunica mea după mamă, îngropată în biserica de la Valea Glodului (Şomuz în Suceava). E coana Chiriţa a lui Alecsandri. Se zice că acesta a venit la Pârăul Glodului şi fiind rău primit a scris acele piese de teatru spre a se răzbuna. Numirile din piesă corespund cu ale copiilor ei: Guliţă = Georges Greceanu, tatăl lui tante Helene Mavrodi, Calipsiţa = Canano, mama tantei Elleonora, Aristiţa = (nu se poate citi)” a scris Constantin Gane, pe spatele unei fotografii, relatează Historia.ro.
Eroina nepieritoare
Chiriţa Bârzoi este soţia ispravnicului Grigore Bârzoi şi mamă a trei copii: Aristiţa, Calipsiţa şi Guliţă, în seria de comedii spumoase ale lui Vasile Alecsandri. Protagonista pieselor este o moşiereasă de la ţară, incultă şi lipsită de bune maniere, care doreşte să pară o aristocrată educată şi elegantă, așa că are preocupări mondene, se îmbracă de la Paris şi se dă drept vorbitoare de limbă franceză pe care o stâlceşte, oferind personajului un comic de limbaj aparte.
„Dacă I. L. Caragiale este cunoscut ca fiind un important (şi actual!) dramaturg român, atunci Vasile Alecsandri este primul, este cel care a pus <temelie> teatrului şi literaturii dramatice. Seria de piese de teatru al căror personaj principal este Chiriţa, critică societatea şi moravurile ei, o ştim cu toţii, dar dacă ar fi să vorbim strict despre această <cuconiţă cu fasoane>, ar trebui să fim drepţi cu ea şi să n-o considerăm un personaj facil. E-adevărat că în literatura noastră există personaje feminine rafinate şi complexe, însă Chiriţa are un farmec nemuritor”, a spus prof. Teodora Spînu, secretar literar al Teatrului „V. I. Popa” Bârlad.
În fiecare din cele patru piese ale scriitorului se regăsesc replici antologice, astfel, Coana Chirița folosește „il deviendra un tambour d’instruction” cu sensul „tobă de carte”, iar „monsieur Charles” devine, în limba Coanei Chirița, „monsiu Șarlă”, „Furculision” în loc de „furculiţă” şi „fripturision” în loc de „friptură”.
Întruchipând tot ce era bolnav în societatea românească din secolul XIX, personajul era grotesc, vulcanic, dornic să iasă în evidenţă cu orice chip, răzbunător şi meschin, dar a făcut deliciul publicului zeci de ani la rând, piesele fiind montate pe toate scenele teatrului românesc, cât și pe scene din Bratislava, Praga, Paris, Berlin, Dortmund, Moscova, Belgrad ori Budapesta. Peste tot a strâns ropote de aplauze şi a avut succes răsunător.
Coana Chirița rămâne un rol greu, în care s-au făcut remarcate mari doamne ale teatrului românesc, printre care Draga Olteanu Matei, Sonia Cluceru, Tamara Buciuceanu, Stela Popescu. De asemenea, parte din interpretările care au rămas celebre în istorie sunt travestiurile realizate de mari artişti ai poporului, precum Miluţă Gheorghiu, Arcadie Donos (Teatrul Mic), Marcel Anghelescu şi Ion Flinteşteanu.
