Cine a fost omul care a inventat fusul orar. Povestea uimitoare care a schimbat radical lumea
Fusurile orare, pe care astăzi le folosim fără să ne mai gândim, au fost la vremea lor o inovație revoluționară. În spatele lor stă un inginer scoțian vizionar, Sandford Fleming, care a transformat modul în care omenirea se raportează la timp.
Cum a apărut ideea fusurilor orare
La sfârșitul secolului al XIX-lea, lumea se afla într-o perioadă de mari transformări. Trenurile legau deja orașe și țări îndepărtate, iar circulația oamenilor și a mărfurilor devenea din ce în ce mai intensă. Totuși, o problemă aparent banală provoca mari dificultăți: fiecare oraș își calcula timpul după poziția soarelui. Această practică funcționase timp de secole, dar odată cu dezvoltarea rețelelor feroviare, lucrurile au început să se complice.
O călătorie lungă presupunea trecerea prin zeci de localități, fiecare cu propria oră locală. Întocmirea unui orar de trenuri devenea o misiune aproape imposibilă, iar pentru pasageri schimbările de oră constante erau derutante. În acest context, inginerul scoțian Sandford Fleming a venit cu o idee simplă și revoluționară: împărțirea globului în 24 de fusuri orare, corespunzătoare celor 24 de ore ale unei zile.
Ca punct de referință a fost ales Meridianul Greenwich din Londra, stabilit drept „zero absolut” al timpului mondial. De aici, fiecare fus reprezenta o oră înainte sau înapoi, în funcție de poziția geografică.
O invenție care a schimbat lumea
Adoptarea fusurilor orare a adus ordine și predictibilitate într-o lume aflată în plină expansiune industrială. Transporturile au devenit mai sigure, comerțul mai eficient, iar comunicațiile mai clare. Ulterior, sistemul s-a dovedit indispensabil și pentru aviație, telecomunicații sau activitatea financiară internațională.
Astăzi, faptul că putem afla imediat cât este ceasul la New York, Tokyo sau București ni se pare firesc. Totuși, această „normalitate” se datorează unei idei îndrăznețe care a făcut posibilă sincronizarea lumii. Fusurile orare nu sunt doar o convenție tehnică, ci o bază invizibilă a societății globale moderne.
