Cine a fost scriitoarea genială cu doar 2 clase și o carieră de invidiat, care a fost urmărită de ghinioane. La numai 12 ani i s-a schimbat radical viața
Elena Farago rămâne una dintre figurile marcante ale literaturii române, o poetă care a transformat o copilărie marcată de lipsuri și tragedii într-o sursă de sensibilitate și inspirație pentru generații întregi de copii.
Deși a reușit să finalizeze doar două clase gimnaziale, autoarea a demonstrat că educația formală nu este singura cale spre performanță culturală.
„Am învăţat şi citit singură tot ce am vrut să ştiu”, mărturisea ea, într-o confesiune devenită celebră.
A avut o viață de film
Viața Elenei Farago a fost zdruncinată încă din primii ani. La doar 12 ani, și-a pierdut mama, iar trei dintre frați au murit pe rând. Cinci ani mai târziu, destinul i-a mai aplicat o lovitură dură, prin moartea tatălui. Fiind cea mai mare dintre surori, Elena a preluat devreme rolul de sprijin al familiei, având o relație aparte cu sora sa, Antoaneta, căreia îi recita poeziile învățate la școală. Aceste experiențe dureroase i-au modelat empatia și atenția față de universul copilăriei, temă care avea să-i definească opera.
În 1884, Elena a fost înscrisă la o școală privată, iar despărțirea de familie și viața alături de alte fete i-au scos în evidență bunătatea și seriozitatea. Din acea perioadă, poeta își amintea cu nostalgie plimbările cu trăsura din anii în care familia încă se bucura de stabilitate. Boala mamei sale, Anastasia, a schimbat însă radical situația materială, forțând-o să se mute la o școală de stat și să se confrunte cu noi dificultăți.
Ulterior, Elena s-a mutat la Brăila, în casa unui unchi din partea mamei. Orașul, mai mare și mai animat decât Bârladul, i-a mai alinat suferința. A participat la activități considerate neobișnuite pentru o tânără a vremii, precum cursele de ciclism sau jocurile de oină, atrăgând privirile și comentariile localnicilor. În 1896, starea sa de sănătate s-a agravat brusc. A fost internată la Spitalul Colțea din București, unde medicii au diagnosticat-o cu „anemie profundă”. După externare, a fost primită în casa fratelui său, Ernest, iar odată refăcută, a fost nevoită să-și caute un loc de muncă.
L-a cunoscut pe Caragiale într-un context neașteptat
Drumul ei avea să o ducă în casa ziaristului și omului politic Gheorghe Panu, unde a intrat în contact cu lumea intelectuală și artistică a vremii. Frumusețea, eleganța și inteligența sa au atras atenția celor din jur, iar Elena a început să participe la discuțiile dintre personalitățile culturale. În acest context l-a cunoscut și pe I. L. Caragiale, care, aflându-i povestea de viață, a exclamat: „O viaţă de roman, subiect de dramă!”.
Stabilitatea financiară oferită ulterior de căsătorie i-a permis Elenei Farago să se dedice scrisului.
„N-am cultură oficială decât două clase secundare. Am învățat și citit singură tot ce am vrut să știu”, declara poeta cu sinceritate. A debutat în 1898 cu un reportaj semnat sub pseudonimul „Fatma”, a scris epigrame și, în timp, a devenit cunoscută mai ales pentru poeziile dedicate copiilor. Nicolae Iorga, prieten și mentor, a încurajat-o să renunțe la pseudonim și să-și semneze operele cu numele real.
Elena Farago a murit în 1954 la Craiova
Implicarea sa socială a atras însă și represalii. În timpul răscoalelor țărănești din 1907, Elena Farago a folosit banii obținuți din publicații pentru a sprijini familiile țăranilor uciși. A străbătut satele Olteniei cu trenul, trăsura sau bicicleta, oferind ajutor material și îndrumare. Activitatea sa nu a trecut neobservată de autorități, fiind arestată și dusă la București. A evitat închisoarea datorită intervenției lui Nicolae Iorga.
Elena Farago s-a stins din viață la 4 ianuarie 1954, la Craiova, după o lungă suferință. Este înmormântată în Cimitirul Ungureni, lăsând în urmă o operă care continuă să emoționeze și să educe, dovadă că talentul și perseverența pot învinge chiar și cele mai dure începuturi de viață.
