Cum a reușit România să achite datoria externă în ultimul an al epocii Ceaușescu: „Pentru câteva luni am fost pe plus”
România comunistă a reușit să stingă complet datoria externă în ultimul an al regimului Ceaușescu, însă acest succes economic a venit cu costuri sociale uriașe. Profesorul Mihai Păunescu, politolog și specialist în management public la SNSPA, explică contextul și consecințele acestei politici.
Cum a fost posibilă plata completă a datoriei externe
Mihai Păunescu a explicat că plata integrală a datoriei externe a fost realizabilă, dar economia și populația au suportat efecte severe. Industria nu a mai investit în utilaje și tehnologie, iar oamenii au suferit lipsuri majore la alimente, combustibil și încălzire.
„De ce ajung statele să fie datoare? Există și state care au excedent. Noi am fost în această situație, când ne-am achitat datoria externă și pentru câteva luni am fost pe plus în '89, prin sărăcirea populației, privațiuni, rație de alimente, rație de curent electric. De fapt, a fost un autoconsum, industria s-a degradat, nu au mai fost investiții, o parte din banii pe care îi produce industria trebuiau puși în amortizarea utilajelor, cumpărate noi utilaje, tehnologia adusă la zi. Economia a fost stoarsă, și populația. Sunt state care sunt pe plus fără să apeleze la măsurile lui Ceaușescu”, a explicat jurnalistul Val Vâlcu.
Costurile sociale ale stingerii datoriei externe
„În societatea comunistă, a fost posibilă plata completă a datoriei externe și venirea pe zero în serviciul datoriei publice, dar să ne reamintim că asta a costat regimul însăși existența sa, fiindcă costurile sociale au fost uriașe.
Dincolo de privațiunile în privința drepturilor fundamentale, existau privațiuni în privința nevoilor de bază. Nu găseai alimente, nu te puteai încălzi, nu exista combustibil sau era raționalizat într-o măsură foarte mare”, a spus Mihai Păunescu.
Val Vâlcu a completat realitatea perioadei: „Și umilințele... Trebuia să te pui bine cu cel care avea doi pui la frigiderul alimentarei”.
Corupția și lanțurile paralele de distribuție
Mihai Păunescu subliniază că sistemul comunist nu putea supraveghea toate palierele vieții sociale, ceea ce a generat corupție:
„Plus tentația corupției pe care o generează, fiindcă sistemul nu poate nici să supravegheze, indiferent cât de polițienesc și de securistic ar fi fost statul, nu putea să supravegheze chiar toate palierele vieții sociale și atunci apăreau lanțuri de distribuție paralele care se bazau pe relații personale, ceea ce astăzi etichetăm în mod clasic ca fiind corupție.
Prin urmare, există un echilibru sau o negociere între sustenabilitatea politicilor acestea fiscal-bugetare pe termen lung și nevoile imediate ale populației", a adăugat Mihai Păunescu la DC News.
Stingerea datoriei externe în România comunistă a fost un succes economic formal, dar la un preț extrem de ridicat pentru populație și industrie. Rațiile, lipsurile și efectele pe termen lung asupra economiei au demonstrat că politica fiscală agresivă a avut consecințe sociale profunde, iar echilibrul dintre responsabilitatea fiscală și nevoile cetățenilor rămâne o lecție valoroasă chiar și astăzi.
