Cum au încercat SUA să obțină Groenlanda în 1867, 1910 și 1946 cu oferte, schimburi, strategii?
Groenlanda, cea mai mare insulă de pe planetă, ocupă o poziție geopolitică strategică, fiind situată între SUA și Europa, dar este, totodată, și foarte bogată în resurse naturale și minerale de pământuri rare. Interesul Statelor Unite pentru Groenlanda datează din secolul al XIX-lea, când secretarul de stat de atunci, William H. Seward, după achiziționarea peninsulei Alaska de la ruși în 1867, a lansat ideea cumpărării Groenlandei și Islandei de la Danemarca, informează CNN.
De atunci, SUA nu au contenit să privească cu interes cea mai mare insulă din lume. La un moment dat s-a discutat inclusiv un schimb cu Danemarca, oferind teritorii americane din Filipine.
După Alaska, SUA și-au dorit Groenlanda
În 1867, după ce a cumpărat cu succes Alaska de la Rusia pentru 7,2 milioane de dolari, William H. Seward, secretarul de stat al președintelui Andrew Johnson, și-a îndreptat atenția către alte teritorii arctice.
La cererea lui Seward, Robert J. Walker, fost secretar al Trezoreriei și un susținător fervent al expansionismului, a recomandat ca SUA să achiziționeze Groenlanda și Islanda, potrivit unui raport al Departamentului de Stat al SUA.
„Țărmurile Groenlandei, mai mult decât cele ale oricărei alte țări, sunt brăzdate de golfuri adânci, intrânduri, estuare și fiorduri, unele dintre ele extinzându-se posibil de la coasta vestică la cea estică, oferind o linie de coastă imensă și asigurând cele mai extinse și protejate zone de pescuit”, a scris Robert J. Walker.
„Rocile și geologia Groenlandei… pe lângă cărbunele valoros descoperit, indică o bogăție minerală vastă”, a continuat el.
Dobândirea Groenlandei, susținea el, ar ajuta SUA să „controleze comerțul mondial”.
Cu toate acestea, nu a fost făcută nicio ofertă oficială Danemarcei.
1910: O „sugestie foarte îndrăzneață”
În 1910, ambasadorul Statelor Unite la Copenhaga, Maurice Francis Egan, a transmis secretarului de stat adjunct o propunere pe care el însuși a descris-o drept „extrem de îndrăzneață”: Statele Unite să ofere Danemarcei insula filipineză Mindanao, aflată atunci sub control american, în schimbul Groenlandei și al Indiilor de Vest Daneze.
Propunerea nu a mers mai departe, iar odată cu apropierea Primului Război Mondial, atenția SUA s-a concentrat în altă parte.
Cu toate acestea, câțiva ani mai târziu, SUA au cumpărat Indiile de Vest Daneze (astăzi Insulele Virgine Americane) de la Danemarca pentru 25 de milioane de dolari în aur, pentru a preveni ca insulele să ajungă sub control german.
1946: O ofertă de 100 de milioane de dolari
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, după ce Germania a invadat Danemarca, SUA au preluat responsabilitatea apărării Groenlandei și au stabilit o prezență militară pe insulă.
Apoi, în 1946, după decenii de tatonări, SUA, sub președintele Harry Truman, au făcut prima ofertă oficială de a cumpăra Groenlanda de la Danemarca.
Oferta a fost secretă la acea vreme și a fost făcută publică abia în 1991 de un ziar danez, la două decenii după declasificarea documentelor.
În aprilie 1946, un oficial al Departamentului de Stat, John Hickerson, a participat la o reuniune a comitetului de planificare și strategie al Statului Major Interarme și a declarat că „practic fiecare membru” era de acord că SUA ar trebui să încerce să cumpere Groenlanda, notează Associated Press.
„Comitetul a indicat că banii sunt din abundență acum, că Groenlanda este complet lipsită de valoare pentru Danemarca și că controlul Groenlandei este indispensabil pentru siguranța Statelor Unite”, ar fi spus Hickerson într-un memorandum.
Războiul Rece era la început, iar SUA considerau Groenlanda esențială pentru securitatea lor națională.
Danemarca a spus „Nu!”
William C. Trimble, șef adjunct al diviziei pentru afaceri nord-europene din cadrul Departamentului de Stat, a fost cel care a stabilit un preț pentru insulă, sugerând ca SUA să ofere Danemarcei 100 de milioane de dolari în aur.
El a spus că achiziționarea Groenlandei ar oferi Statelor Unite „baze valoroase de pe care să lanseze o contraofensivă aeriană peste zona arctică în cazul unui atac”.
Secretarul de stat de atunci, James Byrnes, a făcut oferta oficială ministrului danez de externe aflat în vizită, Gustav Rasmussen, la New York, pe 14 decembrie 1946, potrivit unei telegrame trimise de Byrnes legației SUA din Copenhaga.
Danemarca nu a dorit să vândă Groenlanda. Totuși, SUA au primit permisiunea de a construi și opera baze militare acolo. Statele Unite au avut mai multe baze, dar ulterior le-au închis pe toate, cu excepția uneia, baza spațială Pituffik, cunoscută anterior sub numele de baza aeriană Thule.
În 1979, Groenlanda a obținut autoguvernare în urma unui referendum, dobândind o autonomie mai mare față de Danemarca.
