Alaska, marele regret al Rusiei. Pentru ce sumă a vândut-o Americii și ce rol a avut românul George Pomuț
Pașii imprudenți făcuți de Rusia țaristă acum 153 de ani aduc astăzi regrete profunde. Alaska, considerată atunci un teritoriu îndepărtat și inutil, avea să devină o adevărată „mină de aur” pentru viitorul Americii. În acest context, un român emigrat în America, George Pomuț, avea să devină un actor decisiv, atât militar, cât și diplomatic, în transferul acestui teritoriu către SUA. Vânzarea Alaska, realizată cu doar 7,2 milioane de dolari, a fost o afacere care astăzi este considerată o eroare strategică de proporții pentru Rusia.
Regretele țarilor, ascunse la început, se resimt până în politica externă contemporană. Povestea din spatele acestei decizii implică alianțe internaționale, interese economice și o influență românească surprinzătoare. Cum a fost posibil ca o astfel de afacere să fie încheiată cu un român în rol central și ce lecții a lăsat această tranzacție pentru Rusia și America?
Motivele vânzării Alaska și interesul american
Rusia, slăbită după Războiul ruso-otoman, se confrunta cu costuri tot mai mari pentru apărarea Alaskăi.
La mijlocul anilor 1860, provincia devenise pentru regimul țarist puțin mai mult decât o povară. Era prea departe de capitala Rusiei și avea prea puțină infrastructură pentru ca guvernul să continue să o întrețină cu bani și trupe.
În condițiile în care finanțele imperiului se prăbușeau treptat, oficialii țariști au început să caute pe cineva dispus să preia Alaska.
Unele surse istorice menționează că Rusia s-a adresat Marii Britanii înainte de a vinde Alaska Americii, notează Politico. Se spune însă că Marea Britanie a refuzat să se unească împotriva Americii.
Pericolul capturării forțate a Alaska de către britanici creștea pe zi ce trece. În acest context, guvernul țarist a fost de acord cu vânzarea către America pentru a-și reduce pierderile financiare, ceea ce ar fi reprezentat și o lovitură pentru Marea Britanie.
America, aflată într-o perioadă de expansiune teritorială, era interesată de „blocul de gheață”, inspirată de achiziții anterioare precum Louisiana.
Decizia finală asupra Alaska a fost luată într-o întâlnire secretă în decembrie 1866, la Sankt Petersburg, la care au participat lideri ruși precum guvernatorul Siberiei de Est, Nikolay Muravyov-Amursky, și fratele țarului, Konstantin Nikolayevich.
Vânzarea Alaska
Tratatul, redactat în engleză și franceză, a fost semnat la 30 martie 1867 la Washington de baronul Eduard de Stoeckl și secretarul de stat american William Seward. 1.519.000 km² de pământ au fost vânduți cu 7,2 milioane de dolari. Pentru comparație, teritoriul este de câteva ori mai mare decât Franța modernă sau de trei ori mai mare decât Turcia. Plata s-a făcut în rate.
Toate proprietățile imobiliare (cu excepția bisericilor) au devenit proprietate americană. La 18 octombrie 1867, Alaska a devenit oficial teritoriu al SUA, reprezentând circa 10% din teritoriul Rusiei și echivalentul a 110 milioane de dolari la cursul de azi.
Tratatul de vânzare, semnat la 30 martie 1867 de baronul Eduard de Stoeckl și secretarul american William Seward, transfera 1,519 milioane km² de teritoriu pentru 7,2 milioane de dolari, echivalentul a peste 100 milioane de dolari astăzi.
George Pomuț, românul care a influențat decizia Rusiei
George
Pomuț, născut în 1818 în Gyula, astăzi Ungaria, într-o familie de origine
română din Săcele, Brașov, a avut un rol esențial în negocierile care au dus la
vânzarea Alaskăi.
După ce a participat la Revoluția de la 1848 și a fost nevoit
să se refugieze în Statele Unite, Pomuț a obținut cetățenia americană și a
devenit un prosper proprietar de terenuri în Iowa.
În timpul Războiului Civil American, a urcat până la gradul de general de brigadă, demonstrând calități militare remarcabile.
Ulterior, în 1866, a fost numit consul al SUA la Sankt Petersburg, poziție pe care a deținut-o 12 ani.
Pomuț a fost un diplomat talentat, vorbind fluent opt limbi și mediind negocierile cu Rusia.
Contribuția sa a fost crucială nu doar pentru cumpărarea Alaska de către SUA, ci și pentru consolidarea relațiilor dintre cele două țări.
Prin influența și intermediul său, Pomuț a făcut posibilă o tranzacție care avea să devină un reper istoric pentru geopolitica nord-americană și pentru regretul Rusiei de astăzi.
