Cum s-a ridicat, acum 125 de ani, calea ferată a Văii Oltului. Traseul spectaculos care străbate Carpații
Calea ferată de pe Valea Oltului, construită acum 125 de ani, le oferă călătorilor un traseu impresionant, presărat cu monumente istorice. În trecut, această rută era considerată esențială pentru legătura dintre regiunile istorice ale României.
Valea Oltului a servit încă din vechime drept punct de trecere prin Munții Carpați, iar defileul de aproape 50 de kilometri dintre Turnu Roșu și Cozia (Călimănești) a fost folosit de romani în timpul războaielor daco-romane.
După transformarea Daciei în provincie romană, romanii au amenajat aici un drum, uneori fixat pe bârne înfipte în versanți. Urmele sale pot fi văzute în zona Racovița (Cornet), aproape de actualul Parc Național Cozia. Defileul păstrează și fortificații ale sistemului defensiv Limes Alutanus. În Evul Mediu, trecătoarea era menționată în vremea lui Mircea cel Bătrân și Mihai Viteazul, iar în secolul al XVIII-lea, după preluarea Olteniei de către habsburgi, drumul a fost refăcut și numit Via Carolina.
„Cea dintâi îngrijire a guvernului Austriei, luând in posesiune Oltenia (1718) a fost de a uni prin comunicaţiuni mutuale Dacia Alpestră (Transilvania) cu Dacia de mijloc (Oltenia). De aceea, pe de-o parte a pus a se curăţi albia Oltului de stâncile care împiedicau orice transport de apă, iar pe de alta să deschidă cu multe greutăţi Via Carolina, care mergea de la Turnu Roşu până la Bogdănești, aproape de Râmnicu-Vâlcea”, informa revista Familia, în 1890.
Navigație dificilă într-un defileu spectaculos
Lucrările de infrastructură au continuat în secolul al XIX-lea, iar DN 7 a fost modernizat în secolul XX, devenind una dintre cele mai circulate șosele din țară. În anii următori, drumul va fi completat de Autostrada Sibiu–Pitești, aflată în construcție, care intră pe Valea Oltului la Boița și urmează cursul râului, apoi cotește spre est în dreptul mănăstirii Cornet.
Relieful abrupt, curenții puternici și zonele înguste au transformat Defileul Oltului într-o zonă greu accesibilă pentru navigație. În anumite perioade și pe anumite porțiuni, Oltul putea fi parcurs doar de ambarcațiuni ușoare. La sfârșitul secolului al XIX-lea chiar s-a discutat posibilitatea transformării defileului într-un canal navigabil.
„Experiențele efectuate până acum au dovedit incontestabil posibilitatea navigației pe Olt în aval, chiar în starea lui actuală, fiind necesare doar în două-trei puncte unele lucrări de curățare și adâncire prin explozia câtorva bolovani mari și colți de stâncă, rămași ascunși pe fundul albiei. Navigația în amonte însă este mai dificilă. Guvernul austriac, cel rusesc și comercianții sibieni au recunoscut unanim importanța economică a navigației pe Olt, în timp ce în România guvernele și proprietarii riverani s-au dezinteresat complet de el, deși ar merita atenție înaintea multor cheiuri și altor fragmente de căi ferate”, nota dr. George Maior, în 1901.
Citește mai multe pe Adevărul.ro
