De ce aproape toate pisicile dorm pe partea stângă. Explicația la care nu te-ai gândit
Dacă ai o pisică, probabil ai observat deja că îi place să doarmă în cele mai ciudate locuri – de la cutii de carton până la vârful dulapului. Dar ai remarcat și pe ce parte doarme?
Un nou studiu sugerează un detaliu surprinzător: majoritatea pisicilor preferă partea stângă atunci când se odihnesc. Și, așa cum ne-au obișnuit felinele, există un motiv mult mai profund decât pare la prima vedere.
Pisicile dorm între 12 și 16 ore pe zi, iar o mare parte din acest somn are loc în locuri înalte, sigure, departe de pericole – și de oameni prea dornici de afecțiune. Aceste alegeri au o logică evolutivă clară: dintr-un punct înalt, pisica vede mai bine ce se întâmplă în jur și poate reacționa mai repede la orice amenințare.
Dar nu doar locul contează, ci și poziția în care dorm.
O echipă de cercetători condusă de Onur Güntürkün, neurolog comportamental la Universitatea Ruhr din Bochum (Germania), a analizat 408 videoclipuri cu pisici adormite postate pe YouTube. Rezultatul? O concluzie clară: aproximativ două treimi dintre pisici dormeau pe partea stângă.
Creierul pisicii și partea stângă
Răspunsul vine din neuroștiință. Cele două emisfere ale creierului au funcții diferite. În cazul pisicilor, emisfera dreaptă, care controlează partea stângă a corpului, este specializată în
Prin urmare, dormind pe partea stângă, pisica își lasă liber câmpul vizual din partea stângă, care este procesat de emisfera dreaptă. Aceasta îi permite să rămână mai vigilentă, chiar și în somn, și să reacționeze mai rapid la posibile amenințări – fie că este vorba de un prădător, fie de un copil entuziast care vrea să o mângâie.
O strategie evolutivă subtilă
„Somnul este una dintre cele mai vulnerabile stări pentru un animal”, notează autorii studiului publicat în revista Current Biology și citat de Science Alert. „Credem că această preferință pentru partea stângă poate avea o origine evolutivă, legată de modul în care creierul felinei procesează pericolele.”
Chiar dacă oamenii de știință nu exclud complet și alți factori (cum ar fi obiceiurile din perioada de pui sau particularitățile individuale), preferința larg răspândită pentru această poziție sugerează că nu e vorba doar de întâmplare – ci de un mecanism subtil de supraviețuire.
