„Domnișoara Maracineanu", geniul care a creat prima ploaie artificială din lume, dar Nobelul a fost luat de fiica lui Marie Curie
În istoria științei românești există nume care au schimbat lumea, dar care nu au primit întotdeauna recunoașterea meritată. Printre acestea se află și Ștefania Mărăcineanu, fizicianul care a reușit un experiment ce părea de domeniul imposibilului: provocarea primei ploi artificiale din lume. În vara anului 1931, în Bărăgan, românca a demonstrat că intervenția umană poate influența formarea precipitațiilor. Descoperirile sale au stârnit interesul comunității științifice internaționale și au deschis noi direcții de cercetare.
Ștefania Mărăcineanu a fost eleva savantei Marie Curie. Recunoașterea deplină a meritelor sale a venit, din păcate, târziu.
De la București la Sorbona
Ștefania Mărăcineanu s-a născut la 18 iunie 1882, la București. A urmat cursurile Facultății de Științe Fizico-Chimice, pe care le-a absolvit în 1910. Dorința de a aprofunda cercetarea științifică a dus-o, la începutul anilor 1920, la Paris, unde a obținut o bursă de studiu.
La Universitatea Sorbona a studiat sub îndrumarea celebrei Marie Curie, laureată a Premiului Nobel și descoperitoarea radioactivității naturale.
În 1924, Ștefania Mărăcineanu și-a susținut teza de doctorat intitulată „Cercetări asupra constantei poloniului și asupra penetrării în metale”.
Lucrarea a stârnit interesul comunității academice, deoarece savanta română semnalase un fenomen care avea să devină esențial pentru fizica modernă: radioactivitatea artificială.
Marie Curie a asistat personal la susținerea tezei și a remarcat valoarea cercetării. Ulterior, Mărăcineanu a lucrat în laboratorul savantei împreună cu Irène Curie și Frédéric Joliot, fiica și ginerele savantei. În acei ani, românca a desfășurat cercetări și la observatoarele din Meudon și Paris.
Experimentul din Bărăgan care a uimit lumea
După revenirea în România, cercetătoarea a beneficiat de sprijinul Reginei Maria, care i-a oferit o subvenție din fonduri personale pentru a crea primul laborator de radioactivitate din țară, la Facultatea de Științe din București.
Momentul care i-a adus notorietatea internațională a venit în vara anului 1931.
Într-o perioadă de secetă severă, Ștefania Mărăcineanu a reușit să provoace prima ploaie artificială din lume în Bărăgan, prin dispersarea unor săruri radioactive în nori.
Experimentul a fost realizat în colaborare cu profesorul Dimitrie Bungețianu și Nicolae Vasilescu Karpen, fiind sprijinit de celebrul pilot Bâzu Cantacuzino.
Savanta explica mai târziu mecanismul fenomenului:
„Ploaia nu este decât o consecință imediată a influenții solare în radioactivitate”.
Descoperirea a avut la bază observații făcute încă din timpul cercetărilor sale din Franța. După cum povestea chiar ea: „În cercetările mele pentru radioactivitatea plumbului cercetam vechile acoperișuri de plumb ale Parisului, în special acoperișurile Observatorului. Am făcut constatarea că un încăpățânat ghinion mă urmărea, cerul acoperindu-se cu nori ori de câte ori lucram pe acoperișuri. Am ajuns curând la concluzia că nu era o simplă coincidență care mă împiedica să lucrez, ci că expunerea unor substanțe radioactive la soare atrăgea condensarea norilor.”
Metoda prin care Ștefania Mărăcineanu a reușit să provoace ploaia artificială a fost brevetată în România. Activitatea sa științifică a inclus și alte contribuții importante.
Savanta a observat, pentru prima dată, că radioactivitatea crește în zona epicentrului înaintea producerii unui cutremur, fenomen considerat relevant pentru predicții pe termen scurt. Tot ea a remarcat existența unei legături între radiații și influența razelor solare.
Fiica savantei Curie a luat Nobelul pe cercetarea și descoperirea româncei
În 1934, Irène și Frédéric Joliot-Curie au făcut publice rezultatele cercetărilor lor privind radioactivitatea artificială, oferind explicația fizică și matematică a fenomenului semnalat inițial de Ștefania Mărăcineanu în teza sa de doctorat.
La 10 decembrie 1935, cei doi savanți francezi au fost recompensați cu Premiul Nobel pentru elucidarea științifică a acestei descoperiri.
Cercetătoarea româncă nu a fost însă inclusă printre laureați.
Dezamăgirea ei reiese dintr-o scrisoare adresată Regelui Carol al II-lea, după ce Universitatea din București i-a refuzat acordarea unui grad superior:
„Numirea mea s-ar putea face pe aceeași cale excepțională, ca o recompensă a descoperirii radioactivității artificiale, care este a mea, și de al cărui fruct s-a bucurat d-na Joliot-Curie. Domnul Decan al Facultății de Științe și o parte din profesori mă sacrifică pentru a nu-i nemulțumi pe soții Joliot-Curie, de care, zic dumnealor, au nevoie.”
În 1937, Ștefania Mărăcineanu a fost aleasă membru corespondent al Academiei Române.
Savanta s-a stins din viață la 15 martie 1944, răpusă de cancer, boală provocată de expunerea îndelungată la radiații în timpul cercetărilor.
