Cum au descoperit Albert Einstein și Marie Curie una dintre cele mai importante teorii din lume. Ideea care a schimbat radical știința modernă
În vara anului 1913, doi dintre cei mai importanți oameni de știință ai secolului XX, Albert Einstein și Marie Curie, s-au întâlnit în Munții Alpi pentru o drumeție comună. Evenimentul a avut loc în zona Samedan, din Engadin, Elveția, unde Marie Curie se afla împreună cu fiicele sale, Irène și Ève, însoțite de o guvernantă.
Einstein, aflat într-o perioadă de reflecție asupra teoriei gravitației, și Marie Curie, preocupată de progresele recente în domeniul radioactivității și al noilor dezvoltări în teoria cuantică, au parcurs împreună trasee montane, trecând pe lângă lacuri și sate alpine. Drumeția nu avea un caracter formal; fiicele savantei alergau înainte pe poteci, jucându-se și explorând împrejurimile, în timp ce cei doi savanți discutau știința.
Discuțiile lor s-au desfășurat într-un amestec de franceză și germană, limbile în care se puteau înțelege cel mai bine, chiar dacă niciunul nu le stăpânea complet pe ambele. Einstein era concentrat pe ideea că gravitația ar putea fi înțeleasă ca o deformare a spațiului și timpului, concept care avea să devină nucleul teoriei relativității generale. Savanta poloneză, la rândul ei, era interesată de implicațiile noilor teorii cuantice și de modul în care acestea ar putea explica comportamentul materiei la nivel atomic, scrie Atlas Geografic.
Ideile lor aveau să schimbe fizica
Un moment notabil al drumeției a avut loc când Einstein, traversând o zonă abruptă, a ridicat o întrebare aparent simplă despre efectele asupra unei persoane aflate într-un ascensor aflat în cădere liberă. Această întrebare, care poate părea doar un exercițiu teoretic, avea să devină fundamentul principiului echivalenței, esențial pentru dezvoltarea teoriei relativității generale. Marie Curie a recunoscut imediat importanța întrebărilor care, la prima vedere, par neînsemnate, și a continuat discuția, împărtășind idei și observații care reflectau preocupările ei științifice.
Întâlnirea a fost, de fapt, o combinație între relaxare și schimb intelectual profund. Într-un cadru informal, departe de laboratoare și conferințe, doi dintre cei mai mari cercetători ai timpului și-au împărtășit perspectivele asupra universului și au explorat idei care urmau să influențeze profund dezvoltarea științei moderne. Evenimentul oferă o imagine rară a felului în care gândirea științifică poate evolua în dialog, în afara mediilor formale, și subliniază cum întrebările simple pot declanșa descoperiri fundamentale.
