Ei sunt oamenii care nu au pășit niciodată pe pământ. Cum trăiesc, de fapt? Nu sunt recunoscuți de nicio țară, nu au cetățenie și drepturi recunoscute
Cunoscuți sub numele de „nomazii mării”, oamenii din comunitatea Bajau nu pun aproape niciodată piciorul pe uscat. Mai exact, au trăit pe apă întreaga lor viață, însă, acum sunt forțați să facă o schimbare radicală.

Timp de secole, comunitatea Bajau, cunoscută drept „nomazii mării", a trăit liberă pe apele din sud-estul Asiei, navigând între Filipine, Malaezia și Indonezia, și supraviețuind exclusiv din pescuit. Nu au intrat deloc contact cu pământul, iar apa mării a fost acasă pentru ei. „Nomanzii mării” nu sunt recunoscuți de nicio țară, nu au cetățenie și drepturi recunoscute.
Astfel că, sunt obligați, acum, să se mute pe uscat. Schimbările climatice, pescuitul excesiv și presiunile guvernamentale îi forțează să renunțe la stilul lor de viață ancestral și să se stabilească pe uscat, unde se confruntă cu marginalizare și lipsa unor drepturi fundamentale, potrivit tabloidului britanic The Guardian. Începând cu 2023, doar aproximativ 100 până la 200 de oameni din comunitatea Bajau mai trăiesc în bărcile tradiționale „Lansa” din apropierea orașului Semporna din estul Malaeziei.
Forțați să se adapteze unui nou stil de viață
Cu o concepție diferită a timpului față de mulți continentali și cu puțină educație formală, „nomazii mării” rămân separați de restul lumii, forțați să se integreze, păstrând, așa cum au făcut-o timp de secole, un mod de viață unic. Odată scoși din mediul marin, se confruntă cu sărăcie extremă și marginalizare socială. Pentru cei din comunitatea Bajau, tranziția spre uscat este un coșmar. Fiind nevoiți să renunțe complet la stilul de viață, aceștia aproape că nu se pot adapta mediului de pe uscat. Mulți dintre aceștia sunt împinși spre munci necalificate, iar lipsa documentelor legale le blochează accesul la orice formă de protecție socială.
Pe măsură ce ultimele familii Bajau sunt obligate să își părăsească ambarcațiunile, se conturează o realitate dură: odată cu dispariția acestui stil de viață unic, se pierde și o cultură care a supraviețuit secole fără a lăsa urme scrise, dar care a modelat profund identitatea maritimă a regiunii.