Există o limită a ceea ce putem face pentru o relaţie. De multe ori este mai bine să punem punct, decât să rămânem într-o situație nefavorabilă
Nu există relaţie care să nu treacă, cel puţin o dată, printr-un moment dificil. Fie unul dintre parteneri se îndepărtează, fie amândoi, fie apar probleme sau stres în plus, fie uită să comunice, să fie afectuoși sau să își acorde reciproc atenția de care au nevoie. Și toate acestea, odată observate, pot fi abordate pe rând, astfel încât episodul să fie depășit, în beneficiul cuplului.
Dar acest demers se bazează pe dorința și interesul ambilor parteneri de a continua relația. Iar „repararea” ține cont de fundamentul existent: respect, încredere, siguranță, apreciere, iubire. În egală măsură, poate acest fundament este cel care se clatină și atunci intervenția poate fi mai difcilă. Cert este că dacă doar unul dintre parteneri vrea să salveze relația, șansele sunt minime, iar eforturile maxime. Iar după multă muncă și speranțe, deznodământul nefavorabil, ne lasă cu sechele și mai mari: „orice aș face nu mă vrea, nu sunt suficient de bună, nu merit să fiu iubită sau ascultată”.
Dacă vrei să fii, iubită, apreciată și ascultată, începe prin a-ți oferi tu aceste lucruri. Care este mesajul pe care ți-l transmiți atunci când partenerul tinde spre a încheia relația, tu ești nefericită, dar insiști să o menții, ba chiar te agăți de ea?
În momentul în care cedezi complet puterea și te pui pe plan secundar în raport cu celălalt, pierzi din start, începând cu stima de sine. Există o limită a ceea ce putem face pentru o relație. De cele mai multe ori, oricât ne-am dori, este mai sănătos să renunțăm, chiar dacă e dureros, decât să rămânem într-o situație nefavorabilă.
