Grădinile zoologice umane, oroarea care lipsește din manualele de istorie. Oamenii plăteau bilet ca să vadă alți oameni
Timp de mai bine de un secol, grădinile zoologice umane au reprezentat una dintre cele mai crude manifestări ale rasismului și colonialismului. În astfel de expoziții, oameni din diverse culturi erau închiși, tratați ca obiecte de divertisment și expuși privirilor curioase ale milioanelor de vizitatori. Bărbați, femei și copii erau smulși din casele lor și forțați să joace roluri degradante, în numele „educației” sau al „divertismentului”. Londra, Franța, Belgia sunt țările unde oamenii plăteau bilet ca să vadă alți oameni de culoare pe care îi considerau rase inferioare.
Grădinile zoologice umane: expoziții de femei, bărbați și copii
În perioada 1870-1930, milioane de oameni din întreaga lume au vizitat grădinile zoologice umane, expoziții în care bărbați, femei și copii erau închiși și prezentați publicului ca simple curiozități exotice. Se estimează că în această perioadă peste un miliard şi jumătate de oameni din întreaga lume au vizitat aceste locuri.
Primele astfel de grădini au apărut în Europa, iar una dintre cele mai cunoscute a fost organizată la Londra, în 1851.
Aici, familii de indigeni africani erau expuse pentru a recrea scene din viața satelor primitive din Senegal, Niger sau Guineea.
Această practică inumană s-a extins rapid în Franța, Germania, Belgia, apoi în Statele Unite unde avea să se organizeze cea mai mare expoziție de indigeni, arată BBC.
Izolaţi cu garduri, la fel ca într-o grădina zoologică, pentru a ilustra şi mai puternic diferenţele, indigenii, bărbați, femei și copii, erau forțați să simuleze lupte, să danseze tradițional sau să trăiască în spații amenajate ca „habitate naturale” sub privirile curioase ale vizitatorilor.
În Franța, grădinile zoologice umane erau o afacere extrem de profitabilă
Deși Franța se proclama susținătoare a principiilor egalității, a fost una dintre principalele țări care au organizat astfel de grădini zoologice umane. În 1880, la „Jardin d’Agronomie Tropicale” din Paris, șase sate replicând habitate din Madagascar, Indochina, Sudan, Congo, Tunisia și Maroc au fost construite pentru a atrage vizitatori.
Expozițiile erau prezentate ca o oportunitate de a învăța despre „lumea necivilizată” și erau extrem de profitabile.
Indigenii, însă, erau tratați ca obiecte de divertisment, iar condițiile în care trăiau erau adesea departe de a fi decente.
Povestea lui Oto Benga: Simbol al suferinței acestor grădini zoologice umane
Unul dintre cele mai tulburătoare cazuri este cel al lui Oto Benga, un pigmeu din Congo, adus în 1906 în Statele Unite pentru a fi expus la grădina zoologică din Bronx, New York, care avea să devină cea mai mare expoziție de indigeni din lume.
După ce a fost văzut de peste 20 de milioane de oameni, Oto a fost eliberat și trimis înapoi în satul său natal. Acolo, el a descoperit că tribul său fusese exterminat de soldații belgieni.
Încercând să-și refacă viața, Oto s-a căsătorit, dar soția lui a muirt mușcată de un șarpe. Șeful tribului l-a exclus acuzându-l că atrage forțele răului de pe tărâmurile străine unde își petrecuse tinerețea.
Oto a revenit în SUA, unde a fost din nou exploatat în spectacole umane. Neputând să-și găsească locul în nicio societate, Oto Benga s-a sinucis la vârsta de 32 de ani.
