Împărăteasa care a condus un imperiu! A urcat pe tron în urma câștigării unui concurs de frumusețe
Împărăteasa Irina rămâne model de curaj și tărie. Într-o lume condusă de bărbați, a avut curajul să repună în Biserici icoanele. De aceea, peste veacuri, a rămas drept „Sfânta Irina – Împărăteasa icoanelor”. A fost conducătoarea Imperiului Bizantin între anii 797 și 802. Aceasta a ajuns să fie soția împăratului bizantin Leon al IV-lea Khazarul în urma unui concurs de frumusețe.
Irina Sarantapechos a fost dusă la Constantinopol pentru a se mărita
Irina s-a născut în anul 752, într-o familie de nobili din Atena, familia Sarantapechos. Deși ea a fost un orfan, unchiul ei, Constantin Sarantapechos, era patrician și, posibil, și strateg din Hellas. Irina Sarantapechos a fost adusă la Constantinopol de către împăratul Constantin al V-lea la 1 noiembrie 769, pentru a se căsători cu fiul său, Leon al IV-lea.
Deși provenea dintr-o familie nobilă, nu există niciun motiv clar pentru care Irina ar fi fost aleasă ca mireasă a lui Leon. Astfel, istoricii au constatat că ea a fost aleasă în urma unui spectacol de mirese. Acesta era un precursor al concursurilor de frumusețe din ziua de azi, în care femeile necăsătorite defilau în fața mirelui, până când una dintre ele era aleasă.
Leon al IV-lea era iconoclast
Leon al IV-lea a ales-o pe Irina să-i fie mireasă, cei doi căsătorindu-se în luna decembrie 769, pe când aceasta avea 17 ani. Un an mai târziu, Irina a dat naștere unui fiu, viitorul împărat Constantin al VI-lea. Când Constantin al V-lea a murit în luna septembrie 775, Leon a fost înscăunat pe tron la vârsta de 25 de ani.
Leon al IV-lea era iconoclast. Acest lucru însemna că susţinea practica distrugerii icoanelor și a altor imagini sacre sau a unor monumente, de regulă pe motive religioase sau politice. Cu toate acestea, la început Leon a avut o atitudine moderată faţă de icondulii (cei care venerau icoanele).
Cum a murit Leon
Totuşi, politicile sale au devenit mai dure. În luna august 780, mai mulţi curteni au fost pedepsiţi pentru venerarea icoanelor. Mai mult decât atât, atunci când a descoperit icoane ascunse printre posesiunile Irinei, Leon a refuzat să mai împartă patul conjugal cu aceasta.
Pe 8 septembrie 780, Leon a murit în urma unei febre violente, cauzată de tuberculoza de care suferea. Constantin al VI-lea, care avea doar nouă ani pe atunci, a devenit împărat, Irina fiind regenta acestuia. Imediat după moartea soţului său, Irina s-a confruntat cu o conspirație care urmărea punerea pe tron a lui Cezar Nichifor. Acesta din urmă era fratele vitreg a lui Leon al IV-lea.
Care a fost cea mai notabilă acțiune a împărătesei
Pentru a depăși această provocare, Irina i-a numit pe Nichifor și pe co-conspiratori preoți. Acest statut i-a descalificat de la guvernare, și le-a ordonat să oficieze Sfânta Liturghie în ziua de Crăciun. Încă din anul 781, Irina a început să caute o relație mai strânsă cu dinastia Carolingiană și cu papalitatea. Ea a negociat o căsătorie între fiul ei și Rotrude, fiica lui Carol cel Mare.
Cea mai notabilă acțiune a împărătesei Irina a fost restaurarea venerației ortodoxe asupra icoanelor. După ce l-a ales pe Tarasios, un susținător al ei, ca patriarh, în anul 784, ea a convocat doua concilii bisericești. Primul, din anul 789, din Constantinopol, a fost întrerupt de opoziția iconoclaștilor, manifestată printr-o facțiune militară. Al doilea conciliu, ținut la Niceea, în anul 787, a reinstituit venerația icoanelor și a reunit Biserica Orientală cu cea Occidentală.
Constantin i-a confirmat acesteia titlul de împărăteasă în anul 792
Pe măsură ce Constantin se maturiza, el a început să refuze din ce în ce mai mult autoritatea Irinei. Constantin a avut o încercare de a se elibera, însă împărăteasa Irina l-a oprit și a cerut ca „jurământul fidelității” sa fie dat doar în numele ei. Tensiunile cauzate de acest conflict au escaladat în anul 790. Atunci militarii, în frunte cu cei din thema Armeniakon, l-au proclamat pe Constantin al VI-lea ca unic conducător.
În ciuda acestui conflict, Constantin și Irina au rămas în relații bune. Mai mult decât atât, Constantin i-a confirmat acesteia titlul de împărăteasă în anul 792. Facțiunile rivale, însă, au persistat iar Irina, prin intrigi cu episcopii și cu anturajul ei de la curte, a organizat o conspirație puternică. Constantin nu a avut de ales decât să caute ajutor în provincii, dar chiar și acolo el a fost înconjurat de participanți la complot.
Prins de dușmani pe malul asiatic a Bosforului, Constantin a fost dus înapoi la palat în Constantinopol. Acolo i-au fost scoşi ochii și a murit câteva zile mai târziu. O eclipsă de soare și 17 zile de întuneric au fost puse de poporul superstițios pe seama supărării cerești.
Moartea împărătesei Irina
Împărăteasa Irina a domnit vreme de cinci ani, din anul 797 şi până în 802. Papa Leon al III-lea, care avea nevoie de ajutor împotriva inamicilor și care considera tronul bizantin drept vacant (fără un împărat bărbat), l-a încoronat pe Carol cel Mare ca împărat roman în anul 800. Aceasta a fost văzută ca o insultă pentru Bizanț și a cauzat o altă ruptură între biserica orientală și cea a Romei.
În anul 802, patricienii au creat o conspirație împotriva împărătesei Irina. Această conspiraţie s-a încheiat cu aducerea pe tron a lui Nicefor, care era ministru de finanțe.
Ulterior, Irina a fost exilată la Lesbos, o insulă din Marea Egee. Acolo, împărăteasa Irina a fost obligată să își câștige existența torcând lână. În anul următor, la vârsta de 51 de ani, împărăteasa Irina a murit.
