Cum au supraviețuit românii în timpul „marelui viscol” din 1954. Zăpada era cât casa
De-a lungul anilor, România s-a confruntat cu ierni mai aspre, cu ger și zăpadă viscolită. În anul 1954, un viscol a paralizat țara noastră. Autorităţile au fost copleşite de situaţie. Mijloacele de transport în comun au rămas, pur şi simplu, blocate în zăpadă, iar oamenii au fost nevoiţi să iasă în stradă şi să ajute la deszăpezire.
Viscolul mătura țara noastră
În timp ce anticiclonul din nordul Europei se deplasa spre sud, pompând mase de aer arctic (geroase), depresiunea formată în Marea Mediterană s-a adâncit și a înaintat spre partea răsăriteană a Mediteranei, înlesnind pătrunderea aerului geros până în sudul și vestul continentului european.
Pătrunderea aceasta, din cauza diferenței mari de presiune ce exista între cele două câmpuri, s-a făcut în mod violent, fiind resimțită în special în sudul și estul României, manifestându-se sub forma unui viscol care avea să măture țara noastră cu o sălbăticie de care nici cei mai bătrâni nu își aminteau să fi văzut vreodată.
Trenul „Orient Expres” a rămas înzăpezit la 50 km de Belgrad
Anticiclonul care venea din Groenlanda a afectat și vestul Europei, gerul năprasnic, nemaiîntâlnit de la începutul secolului, a afectat Marea Britanie, Franța, Belgia, Olanda, Germania, Austria, Italia, dar și țările din Peninsula Iberică – Spania și Portugalia.
Sena și Meusa au înghețat complet, iar pe Dunăre pluteau mari blocuri de gheață, porțiunea care trecea prin Austria fiind blocată. Din cauza viscolului, trenul „Orient Expres” a rămas înzăpezit la 50 km de Belgrad. Temperaturile care au ajuns până la –30º Celsius au provocat zeci de morți în întreaga Europă, potrivit historia.ro.
Valul de frig de la începutul lui februarie 1954 nu a ocolit nici Portugalia
Insulele din sud-vestul Olandei au fost complet izolate, marea fiind acoperită cu gheață. Zăpada abundentă a afectat și Italia, unde zeci de localități au rămas izolate. În Spania, temperatura a scăzut până la –28 ºC în Candanchu, iar stratul de zăpadă a ajuns la doi metri în regiunea Burgos. Tot în Spania, haitele de lupi au apărut în provincia Galicia.
Valul de frig de la începutul lui februarie 1954 nu a ocolit nici Portugalia, cunoscută pentru clima blândă, aproape întreaga țară fiind acoperită de o zăpadă abundentă care în provinciile Algarve și Algoz a atins 40 cm, iar temperatura a ajuns până la –10 ºC.
Puternica furtună de zăpadă a făcut 68 de victime
Valul de frig de la începutul lunii februarie 1954 a afectat și Statele Unite, unde o puternică furtună de zăpadă a făcut 68 de victime în numai câteva ore, dar și nordul Africii, numeroase regiuni din Maroc fiind acoperite cu zăpadă, fapt nemaiîntâlnit de 35 de ani.
Valentin Ștefănuț, care avea atunci 12 ani și locuia pe strada Gheorghe Missail, își aduce aminte cum a început totul: „Viscolul a venit după o lună ianuarie calmă, blândă. Toată lumea credea că a venit februarie și vom scăpa de iarnă. Dar pe la 1 februarie s-a schimbat vremea, s-a înnegurat și a început un vânt puternic, apoi a început să ningă. A nins aproape trei zile încontinuu. În acest interval de trei zile, au fost episoade cu ninsoare puternică și cu viscol. În prima zi, zăpada s-a depus cam 30-40 cm și vântul a început să bată de nu te puteai ține pe picioare. A doua zi, s-au întrerupt școlile.
A fost singura dată când în perioada gimnaziului, timp de o săptămână, nu s-a mers la școală. Noi începuserăm să dăm zăpada la o parte, dar aceasta s-a depus până când nu am mai putut să ieșim din casă. La mine în curte zăpada ajunsese aproape la 2 metri, la fel ca pe stradă, unde practic nu se mai putea circula. Lumea a rămas fără pâine până când a intervenit armata cu tancurile și au curățat bulevardele de omăt. Abia atunci oamenii au putut ieși din case și au mers la Piața Domenii, de unde au luat pâinea care era adusă cu mașinile militare”.
A nins aproape trei zile încontinuu
Și tatăl meu, Cristea Armă, care avea atunci 9 ani și locuia în Cartierul Colentina, își amintește: „Viscolul de la începutul lunii februarie 1954 ne-a luat pe nepregătite. Pentru noi, cei care locuiam în București, a fost un calvar. A nins aproape trei zile încontinuu și s-au făcut nămeți de 2-3 metri de nu se mai putea circula pe străzi. Tramvaiele care circulau pe Colentina au rămas înzăpezite. La noi în cartier zăpada care fusese viscolită a ajuns până la streașina casei.
Noi am ieșit pe geam din casă, că ușa nu se mai putea deschide din cauza nămeților. Nici în curte nu aveam unde să aruncăm zăpada, așa de mult ninsese. Pe strada unde locuiam noi, Mihăești, cum se numea atunci, oamenii au ieșit din curți și au făcut tunele pe lângă case, ca să poată circula. Școlile au fost închise. La fel și piețele, iar pâinea era adusă cu camioanele armatei. Îmi amintesc, copil fiind, că stăteam la coadă ca să cumpărăm pâine. Restul de alimente (mălai, conserve, legume, carne) mai aveam prin casă, pentru că lumea își făcea atunci provizii. Din cauza viscolului, un unchi de-al nostru care venise de la Fundulea a rămas blocat în București. Pentru că nimic nu mai circula, a plecat singur acasă, după o săptămână. A ajuns la Fundulea după ce a mers pe jos, timp de o zi, prin zăpadă”.
În ziua de 2 februarie 1954, Institutul Meteorologic din București comunica: „Vreme închisă și geroasă, cu cerul mai mult acoperit. Vântul va bate cu tărie. Temperatura, în scădere: noaptea va fi cuprinsă între minus 15 grade și minus 17 grade, iar ziua, între minus 8 grade și minus 10 grade. Ninsoare intermitentă, viscol în curs de încetare în cursul după-amiezii. Pentru următoarele două zile, vreme închisă cu ninsoare”.
Pe 2 februarie 1954, în plin viscol, scriitorul bucureștean Pericle Marinescu nota în jurnalul său: „Văzduhul e un infern, ninge, viscolește. Străzile sunt înfundate, vijelia zguduie pereții!”.
„Pe partea Universității gheața era lucie și periculoasă"
În aceeași seară, pe scena Teatrului Municipal (actualul Teatru Bulandra) s-a jucat piesa „Pădurea”, care o avea în distribuție și pe celebra actriță Lucia Sturdza-Bulandra. Din cauza viscolului, o parte din actori în frunte cu Bulandra avea să rămână în teatru, noaptea aceea. Restul s-au încumetat să plece pe viscol acasă.
Iată ce nota actorul Mircea Balaban, care jucase în aceeași piesă alături de Bulandra: „Începuse a viscoli pe seară. Am jucat «Pădurea» cu doamna Bulandra, Toma Dimitriu, Paul Sava (în rolul lui J. Cazaban), V. Florescu și ceilalți obișnuiți. Să stârnise un vânt năprasnic ce viscolea abundent cu viteza de 105 km/h. De la locuința ei din str. Paris, doamna Bulandra a fost anunțată că troienele sunt mari și că nu va putea veni acasă. Doamna Bulandra, Ciubotărașu și alți actori s-au hotărât să petreacă noaptea în teatru. Noi, cei citați mai sus, am pornit să înfruntăm viscolul. (...) Niciun vehicul nu se încumeta să circule. Ace de gheață, puzderie, ne înțepau obrajii. Cu mănuși ne frecam nasul, devenit dureros, și cu pași încăpățânați înaintam încet, dar sigur contra viscolului. (...)
Pe partea Universității gheața era lucie și periculoasă, măturată de viscol, pe dreapta, ținându-ne de coloane ca să nu ne ia pe sus vântul, am putut înainta. De la Piața Rosetti am rămas singur. Pe Vasile Lascăr, azi Galați, troienele urcau până la balcoanele etajului I. În locuri mai ferite, intram până la genunchi în zăpadă".
