Marte, mai viu decât credeam? Zona misterioasă unde viața ar fi fost posibilă
Straturile uriașe de argilă de pe Marte, unele înalte de sute de metri, oferă noi indicii despre un trecut mult mai prietenos cu viața decât se credea.
Un nou studiu publicat în Nature Astronomy arată că aceste formațiuni s-au născut în apropierea unor lacuri antice, iar mediul în care au apărut ar fi putut susține apariția vieții pe Planeta Roșie.
Argila — martorul tăcut al apelor de altădată
Pe Marte, prezența argilei implică un element esențial pentru viață: apa. Studiul condus de cercetătoarea Rhianna Moore de la Universitatea Texas din Austin a analizat peste 150 de astfel de depozite de argilă, utilizând date obținute de sonda Mars Reconnaissance Orbiter a NASA.
Majoritatea acestor formațiuni sunt situate în zone joase, apropiate de foste lacuri și nu de canale prin care apa curgea cu forță, ceea ce sugerează medii stabile, umede și relativ protejate.
„Aceste zone aveau multă apă, dar nu prea multă variație topografică, ceea ce le făcea foarte stabile. Dacă terenul e stabil, nu îți distrugi potențialele habitate”, a declarat Moore.
Această stabilitate a mediului — un echilibru între eroziunea fizică scăzută și alterarea chimică intensă — ar fi permis formarea și conservarea argilelor. Iar acest lucru nu este întâmplător: pe Pământ, straturi similare se regăsesc în zone tropicale umede, unde apa modelează terenul fără a-l distruge, scrie Phys.org.
Profesorul Tim Goudge, coautor al studiului, a explicat: „Pe Pământ, cele mai groase straturi de argilă se formează în medii umede, unde eroziunea fizică e minimă. Rezultatele noastre sugerează că același lucru s-a întâmplat și pe Marte”.
O planetă caldă și umedă, dar fără tectonică
Cu miliarde de ani în urmă, Marte avea râuri, lacuri și un climat mai blând. Totuși, planeta nu are plăci tectonice ca Pământul, așa că scoarța sa nu s-a reîmprospătat constant. Asta înseamnă că gazele cu efect de seră, precum dioxidul de carbon, se acumulau în atmosferă, contribuind la o încălzire globală ce a susținut existența apei lichide.
În același timp, lipsa rocilor proaspete a blocat procesul de formare a carbonatelor — roci care, pe Pământ, se formează prin reacția dintre CO₂, apă și roci vulcanice.
În loc de carbonatate, chimicalele au fost „capturate” în straturile de argilă, ceea ce ar explica lipsa acestor roci în regiunile studiate de cercetători.
Viața pe Marte — o ipoteză tot mai plauzibilă?
Toate aceste date sugerează că, în trecut, Marte ar fi putut găzdui viață. Nu știm încă dacă a făcut-o, dar condițiile identificate de cercetători — apă, minerale, stabilitate geologică — sunt toate elemente cheie ale rețetei vieții.
„Probabil că e doar unul dintre multele motive pentru care Marte are atât de puține roci carbonatate, în ciuda așteptărilor noastre”, a spus Moore, subliniind complexitatea istoriei geologice marțiene.
Pe măsură ce instrumentele de cercetare devin mai performante, iar misiuni precum Perseverance continuă să exploreze solul marțian, întrebarea dacă am fost vreodată singuri în Univers rămâne deschisă. Dar, cu fiecare nouă descoperire, pare că Marte a fost, cândva, mult mai viu decât credeam.
