Mini-autoturisme legendare care au cucerit lumea. De la Lăstun la Rodica, ce a pierdut România
După al Doilea Război Mondial, mașinile mici, economice și cu un consum redus de combustibil au devenit extrem de populare în Europa. Unele dintre aceste modele au devenit adevărate simboluri ale industriei auto, recunoscute și astăzi.
Războiul a lăsat în urmă pierderi uriașe de vieți omenești și pagube economice majore, afectând în special Europa și Asia. Fabricile distruse, infrastructura ruinată și culturile compromise sunt doar câteva dintre consecințele devastatoare. Experții estimează că pagubele totale au depășit 4 trilioane de dolari.
Într-o astfel de perioadă, lumea trebuia să se adapteze rapid noilor nevoi. Automobilele mari și luxoase ale anilor ’20 și ’30 nu mai erau accesibile pentru majoritatea populației europene. Era nevoie de vehicule mici, eficiente și ieftine, care să ofere mobilitate unui continent sărăcit.
Astfel, au apărut „micro-cars”, mașini de dimensiuni reduse care combinau economie de combustibil, accesibilitate și adaptabilitate la nevoile tineretului postbelic. În anii 1950-1960, trei dintre aceste modele au devenit legendare, iar remake-urile lor continuă să fie produse la cererea pasionaților de automobile.
Volkswagen Beetle, „mașina poporului”
Printre cele mai cunoscute mașini mici se numără Volkswagen Beetle. Deși proiectul inițial datează din anii ’30, succesul internațional al „broscuței” a venit abia după război, în anii ’50.
Proiectul a pornit de la dorința lui Adolf Hitler de a avea o mașină accesibilă pentru nemții obișnuiți. Inginerul Ferdinand Porsche i-a prezentat o versiune economică și practică, destinată oamenilor de rând. Așa s-a născut primul Volkswagen Beetle, iar numele său înseamnă chiar „mașina poporului”.
Primul lot a fost fabricat în 1938, în Wolfsburg, Germania. Producția a fost suspendată în 1939 pentru a se construi vehicule blindate pentru război. Reluarea fabricării modelului Beetle a avut loc abia în 1947, după ce americanii au reconstruit halele distruse de bombardamente, dorind mașini practice pentru Germania ocupată.
Exporturile și strategia lui Heinz Nordhoff
Odată reluată producția, Aliații au încercat fără succes să vândă brandul. Conducerea fabricii a fost preluată de un german, fostul director executiv al Opel, Heinz Nordhoff. Acesta a inițiat exporturi către Danemarca, Suedia, Belgia și Elveția.
Motivația lui Nordhoff nu era doar extinderea vânzărilor, ci și obținerea de valută puternică din străinătate. Pe piața internă, vânzările erau bune, dar moneda germană avea valoare scăzută. Fabricii îi trebuiau utilaje din America, iar accesul la valută străină era esențial pentru dezvoltarea producției.
Citește mai multe pe Adevărul.ro
