Mircea, abandonat la naștere și adoptat în Italia, își caută disperat mama. Era doar o minoră atunci când l-a lăsat singur: „Se numește Vetuța Inișor și este din...”
Mircea trăiește în Italia, dar sufletul lui a rămas mereu legat de România. Acolo s-a născut, acolo a fost abandonat, și tot acolo speră, cu o credință aproape dureroasă, să își găsească mama care i-a dat viață și, poate, frații despre care nu știe nimic.
Are 31 de ani, dar în el încă locuiește copilul care așteaptă să afle cine este, de unde vine și cui i se aseamănă.
Un nume, o dată de naștere și o speranță
„Visul meu dintotdeauna este acela de a o găsi pe mama care mi-a dat viață și pe frații mei, deși știu că șansele sunt mici. Eu nu voi înceta niciodată să sper că într-o zi o să-i găsesc”, spune el cu emoție.
Numele lui la naștere a fost Mircea Inișor, iar data nașterii este 9 august 1993, la Spitalul Titan din București. La doar 4 ani și jumătate, a fost adoptat în Italia dintr-un orfelinat aflat pe strada Covasna din București — un loc care i-a fost casă, dar niciodată familie.
Despre mama sa, știe doar atât: atunci când l-a născut era minoră, a spus că se numește Vetuța Inișor și că este din Axintele, județul Ialomița. Nu a prezentat niciodată un act de identitate. Cu timpul, autoritățile au încercat să o găsească, însă fără succes.
„Am reușit să găsesc o doamnă cu acest nume din Axintele, dar având vârsta înaintată, ea nu putea fi mama mea. Totuși cred că ar putea fi bunica, deoarece îmi seamănă atât de mult”, spune Mircea.
De atunci, își duce dorul și întrebările departe de țară, într-o lume în care are tot — mai puțin răspunsuri. Își dorește să afle dacă mama lui l-a iubit, dacă i-a fost greu, dacă îl mai poartă în suflet. Nu condamnă, nu judecă. Vrea doar să știe.
„Sper atât de mult să îmi găsesc liniștea în sufletul meu”
„Vă rog, ajutați-mă. Sunt singur și al nimănui, de aceea mă leg de orice speranță, oricât de mică ar fi ea. Sper atât de mult să îmi găsesc liniștea în sufletul meu.”
Mircea speră ca cineva să îl recunoască, să își amintească de mama lui, de povestea ei, de fata foarte tânără care a născut un băiețel la București, în 1993, și apoi a dispărut fără urmă.
Poate o vecină, o rudă, o colegă de școală sau cineva din comunitate își amintește de o fată pe nume Vetuta Inișor, din Axintele, Ialomița, care ar fi rămas însărcinată foarte tânără și ar fi născut în Capitală.
Poate cineva știe mai mult.
Mircea nu cere decât un indiciu, un nume, o poveste. Pentru el, o simplă amintire poate deveni începutul unei vieți trăite în adevăr.
Dacă aveți orice informație, oricât de mică, distribuiți această poveste. Poate exact distribuirea ta ajunge la persoana potrivită.
Pentru Mircea, familia înseamnă răspunsuri, iar liniștea sufletului său stă într-un singur adevăr: de unde vine și cine l-a iubit prima dată.
Pagina The never forgotten Romanian children, Copiii niciodată uitați ai României este o comunitate fondată de Ileana Cunniffe Băiescu, o româncă stabilită în Irlanda, care ajută tinerii adoptați sau abandonați în România să-și găsească părinții biologici. De-a lungul anilor, prin intermediul acestei pagini, zeci de oameni și-au regăsit familia pierdută, uneori după decenii de căutări și tăcere.
