Pactul care a schimbat soarta Transilvaniei. Trei națiuni unite, românii lăsați pe dinafară
La 16 septembrie 1437, în comuna Căpâlna din Transilvania, s-a semnat o înțelegere care avea să marcheze profund istoria regiunii: așa-numita Unio Trium Nationum – „uniunea celor trei națiuni”.
Nobilii maghiari, secuii și sașii și-au dat mâna pentru a-și apăra privilegiile și pentru a lupta împotriva dușmanilor externi, dar și împotriva „primejdiei din interior”, adică a țăranilor răsculați.
Cum s-a ajuns la „frăția celor trei”
Contextul era unul tensionat. În secolul al XV-lea, Transilvania era scena unor nemulțumiri majore: țăranii erau tot mai împovărați de obligațiile către marii nobili și către biserică.
Regele Ungariei, Ludovic I cel Mare, îi pusese încă din 1365 sub autoritatea marilor proprietari, luându-le dreptul de strămutare liberă.
În 1437, în zona de mijloc a Transilvaniei, izbucnește Răscoala de la Bobâlna, la care au participat țărani români și maghiari deopotrivă.
La început, aceștia obțin câteva victorii împotriva trupelor voievodului, dar nobilimea îi cheamă în ajutor pe secui și pe sași, care nu aveau iobagi și se temeau de răspândirea revoltei. Răscoala este înăbușită, iar în urma acesteia ia naștere pactul de la Căpâlna.
Cine a fost inclus și cine a fost exclus
„Fraterna Unio”, așa cum apărea în textul original, consfințea o alianță între cele trei națiuni privilegiate: nobilii maghiari, secuii și sașii.
Scopul era dublu: apărarea reciprocă în fața dușmanului din afară (Imperiul Otoman) și protejarea privilegiilor împotriva țăranilor răzvrătiți din interior. Însă românii, deși reprezentau populația majoritară în Transilvania, au fost excluși din această uniune.
Ei au rămas „tolerati” din punct de vedere politic și, fiind în cea mai mare parte iobagi, nu aveau acces la decizie și reprezentare. Situația a fost menținută timp de secole, pactul fiind reînnoit periodic, până la reformele împăratului Iosif al II-lea din secolul al XVIII-lea, scrie Descopera.ro.
O istorie cu urmări adânci
Deși expresia „Unio Trium Nationum” a început să fie folosită în documente abia pe la 1500, starea juridică instaurată în 1437 a definit întreaga viață politică și socială a Transilvaniei medievale.
Interesant este că „nobilii” nu erau sinonimi cu populația maghiară în ansamblu: țăranii unguri nu erau considerați parte din „națiune” și sufereau aceleași lipsuri și constrângeri ca și țăranii români.
Alianța celor trei națiuni privilegiate a rămas una dintre cele mai importante pagini din istoria medievală a Transilvaniei, dar și un simbol al excluderii românilor din viața politică, în ciuda faptului că erau cei mai numeroși.
