Părerea unui zoofil despre filmul care a luat Oscarul: „Și eu am fost atras de acea creatură”
Ca în fiecare an, există păreri pro și contra filmului care câștigă Oscarul. Anul acesta, „Shape of Water” a fost desemnat cel mai bun film și, în timp ce mulți se raportează la el ca la o simplă ficțiune foarte inspirată, alții îl văd dintr-o altă perspectivă...una trăită în realitate.
Jurnalistul Malcolm J. Brenner a publicat în 2010 un roman autobiografic, intitulat „Zeița Udă”, în care a vorbit despre experiența sa sexuală cu o femelă delfin. Acest lucru s-a întâmplat prin anii 1970. Tot Brenner a fost și subiectul unui documentar, „Iubitorul de delfini”. Atât cartea, cât și filmul au stârnit atenția publicului vremii, dar, ca orice alt subiect supra-dezbătut în media, ajunge să se estompeze și să fie dat uitării după un timp. Acum, după ce „Shape of Water” a luat Oscarul, un jurnalist de la Huffington Post a luat legătura cu Brenner, pentru a-l întreba ce părere are despre film.
„Shape of Water”, regizat de Guillemo del Toro, spune povestea de dragoste interzisă dintre o femeie de condiție umilă, mută, și o creatură amfibie (capabilă să trăiască și sub apă și pe uscat), ținută în captivitate de niște cercetători care dein principalii antagoniști ai filmului. În final, ambele personaje, femeia mută și creatura, de asemena mută, se îndrăgostesc și își consumă iubirea, departe de lumea oamenilor care îi resping din motive aberante.
A făcut sex cu o femelă delfin pentru că s-a îndrăgostit de ea
Eroul nostru, scriitorul Brenner, se poate lăuda că a savurat fiecare minut al acestei pelicule, fiind o încununare a fericirii trăite de el, în realiate, în urmă cu mai multe decenii. El spune că s-a îndrăgostit și a făcut sex cu o femelă delfin, pe vremea când avea acces liber într-un parc tematic din Florida, unde exista un bazin și unde se afla, tot în captivitate, Dolly, femela delfin care i-a sucit mințile lui Brenner.
El și delfinul s-au curtat multă vreme, iar într-un final, Dolly ar fi fost cea care a făcut primul pas: „Începuse să își frece fanta genitală de mine, iar când am încercat să o împing, s-a enervat. Odată, când a încercat să se masturbeze cu piciorul meu și nu am lăsat-o, s-a aruncat pe mine și m-a dus la fundul piscinei”, povestește Brenner. În cele din urmă, neobișnuitul „cuplu” și-a consumat fizic iubirea, el vertical, ea orizontal, dar povestea lor a luat sfârșit când Brenner a fost nevoit să se mute, iar Dolly a fost dusă într-un acvariu din Mississippi, unde a și murit până la urmă.
„Chiar și eu m-am simțit puțin atras de acel pește”
Brenner și în prezent este de părere că zoofilia lui nu este una comună. Pentru el există sentimente, nu doar atracție sexuală, iar faptul că noi ceilalți nu înțelegem acest tip de relație, așa cum începe să fie acceptată homosexualitatea sau relațiile interrasiale, filmul „Shape of Water” i-a mers direct la inimă.
„Acel pește care arată ca un zeu și urât într-un mod frumos, sau frumos într-o manieră urâtă. Cred că au făcut o treabă foarte bună că l-au conceput așa. Chiar și eu m-am simțit puțin atras și intimidat de el. Dar felul în care a întreaga poveste romantică a evoluat, consider că s-a dezvoltat prea repede”, e de părere scriitorul.
„A fost un film plăcut, dar cam lung”
El mai crede că apropierea dintre Elisa (femeia din film) și creatură este înlesnită și de condițiile lor: ea mută, neînțeleasă și ignorată de propriii semeni, creatură, tot mută și, de asemenea, neînțeleasă și văzută din prisma prejudecăților. Doar aspectul exterior în diferențiază, dar în esență, amândoi sunt similari.
Brenner apreciază faptul că regizorul a scos în evidență muțenia personajelor, care este înlocuită de comunicarea telepatică. Se înțeleg din priviri și prin semne, exact așa cum și Brenner se înțelegea cu Dolly. „Cred că a fost un film bun. A fost plăcut. Poate puțin cam lung, în special spre final, dar cred că așa sunt filmele moderne. Ar fi mai bine dacă s-ar încadra între 90 și 100 de minute.”
„Delfinii mi se par mult mai sexy decât chestia aia din film”
Ce crede Brenner despre actul sexual din film, dintre creatură și Elisa? „Pare ceva cât se poate de natural. Totuși, recunosc, delfinii mi se par mult mai sexy decât chestia aia. Dar, nu sunt Elisa. Pentru mine, faptul că a câștigat premiul pentru cea mai bună imagine, este uimitor. Arată în ce stadiu a ajuns fantezia.”
Jurnalistul care i-a luat interviu lui Brenner a vurt să știe și de ce consideră delfinii mai sexy decât acea creatură amfibie. Pentru el, totul ține de faptul că regizorii au conceput acea ființă antropomorfică (adică are și trăsături umanoide). „Un delfin e non-antropomorfic. Delfinii nu au picioare. Membrele lor sunt înotătoarele, nările sunt o gaură în creștetul capului. Fesele lor au devenit o coadă puternică și pot înota cu până la 20 de mile pe oră. Sunt cele mai divergente și mai vechi specii de mamifere din întregul regn. Sunt netezi, fini și sunt de multe ori interesați de noi.”
Brenner mărturisește totuși că nu e atras decât de femele. Nu ar fi fost atras de Dolly dacă ar fi fost mascul. Brenner este zoofil heterosexual. În finalul interviului, el speră ca societatea să ajungă pe viitor la o mentalitate mai îngăduitoare și față de raporturile sexuale cu animale. În prezent, principalii opozanți ai zoofiliei sunt cei care luptă pentru drepturile animalelor. Brenner nu înțelege de ce ar trebui să i se interzică să se iubească cu un animal, atât timp cât nu îi face vreun rău și nu îl abuzează.
