Povestea porcului: de la animal sacru şi simbol al succesului, la bestie murdară
În afară de componenta gastronomică, porcul nu se bucură de prea mare popularitate, poate şi pentru faptul că el este crescut de oameni cu un singur scop: pentru a fi sacrificat şi mâncat. Spre deosebire de alte animale precum vaca şi oaia, care reprezintă atât o sursă de muncâ, cât şi de bunuri (lapte, lână), porcul nu se poate oferi decât... pe sine, iar asta abia după ce moare. Totuşi, în trecut, în cultura unor popoare, acest animal era foarte apreciat şi era chiar un simbol. Ca şi azi, în alte culturi era dispreţuit.
Vechii egipteni cosiderau porcul o bestie murdară şi aveau reguli severe pentru cei care se ocupau de creşterea acestor animale. Cei care atingeau porcii erau nevoiţi ca apoi să urmeze ritualuri de purificare, să-şi spele hainele, apoi să se îmbăieze. Porcarii erau izolaţi şi nu aveau voie să se căsătorească decât cu fete din familii de porcari.
Pentru greci, în schimb, porcul era un animal sacru şi un simbol al zeiţei Demetra. Totuşi, ei nu consumau foarte multă carne de porc, aceasta fiind prezentă în specal la ospeţele celor bogaţi. Oamenii de rând mâncau această carne în cadrul unor sacrificii ritualice sau la sărbători.
Citește aici cum era considerat porcul în China medievală, în Europa medievală și în România.
