Povestea româncei care a câștigat Oscarul gastronomiei: „De Crăciun, pe frânghia de la balcon...”
Bucătăria românească este asemenea unui puzzle complex, format din straturi de istorie, etnii, lipsuri și bucurii simple.
Rețetele care ne-au definit în comunism, mâncărurile moștenite de la bunici, influențele sașilor, maghiarilor, turcilor sau grecilor spun, împreună, povestea unei țări.
Iar una dintre cele mai puternice voci care duc această poveste mai departe, peste hotare, este Irina Georgescu, românca ce a reușit să transforme mâncarea de acasă într-un adevărat brand cultural internațional.
Românca ce a dus gustul de acasă în lume
De peste un deceniu, Irina Georgescu promovează bucătăria tradițională românească în afara granițelor țării. Stabilită în Marea Britanie din 2009, după ce a absolvit Facultatea de Litere la Universitatea București și a lucrat în publicitate, Irina a descoperit rapid cât de puțin știau englezii despre România – dincolo de clișee și prejudecăți.
A ales astfel să vorbească despre țara ei printr-un limbaj universal: mâncarea. A început să documenteze rețete, să le pună în context istoric și cultural și să le adune în cărți de bucate care au devenit rapid bestsellere.
Succesul editorial a fost urmat de tururi gastronomice în România, prin care aduce anual turiști din toată lumea – inclusiv din Australia sau Statele Unite – pentru a descoperi România „din farfurie”.
„Carpatia”, cartea care a cucerit lumea gastronomiei
Cartea sa, „Carpatia”, a fost desemnată Cea mai bună carte internațională de bucate de Guild of Food Writers din Marea Britanie și a primit prestigiosul premiu Silver Feather din partea Academiei Culinare din Germania. Volumul, tradus și publicat în România de Editura Litera, este considerat de mulți drept un adevărat „Oscar al gastronomiei”.
„Cărțile de bucate nu sunt doar rețete. Ele pot fi instrumente de lobby cultural”, explică Irina, intr-un interviu pentru Adevarul. În paginile sale, cititorii descoperă nu doar mâncăruri, ci și istorie, geografie, obiceiuri și mentalități – o Românie autentică, departe de stereotipuri.
Motivația Irinei a fost una profund personală: dorul de mâncarea copilăriei. Paștele fără drob, Crăciunul fără sarmale, mesele fără gustul „de acasă” au determinat-o să gătească și să scrie.
„Am realizat cât de mult am învățat de la mama și bunica fără să-mi dau seama. Gătitul «după ochi» este o deprindere pentru toată viața”, spune ea. Acea măsură „cât cuprinde”, atât de des criticată, devine în viziunea ei o formă de inteligență gastronomică transmisă din generație în generație.
Bucătăria românească, între sărăcie și ingeniozitate
Irina Georgescu vorbește deschis despre legătura dintre bucătăria tradițională și perioadele de lipsuri. Comunismul, dar și sărăcia de dinainte, au creat o cultură a „no waste”-ului, în care nimic nu se arunca.
„De la porc se folosea tot: copite pentru piftie, slănină, carne afumată. Afumătura este una dintre coordonatele gustului românesc”, explică ea. Această ingeniozitate îi impresionează astăzi pe străini, care descoperă o bucătărie sustenabilă înainte ca termenul să devină la modă.
Prin tururile sale culinare, Irina îi duce pe turiști în Transilvania, în sate săsești, la puncte gastro-locale, unde mâncarea este gătită de oameni care păstrează tradițiile vii. Meniurile sunt fixe, sezoniere și spun o poveste: de la ciorba de mere din Viscri la sarmalele albe ardelenești, de la mămăliga tăiată cu ață la borș și zemuri.
„Ciorba este mâncarea noastră națională”, spune ea, demontând mitul că sarmalele ar fi preparatul definitoriu zilnic. Pentru turiști, aceste mese devin experiențe culturale complete.
Una dintre cele mai emoționante amintiri ale Irinei Georgescu este legată de Crăciunurile copilăriei.
„Făceam totul în casă: tobă, piftie, lebăr. Pe frânghia de la balcon nu mai uscam rufe, ci cârnați”, povestește ea cu nostalgie. Pregătirile începeau din septembrie, cu conservele pentru post, iar masa de sărbătoare era o celebrare a abundenței, după un an de lipsuri.
Această memorie afectivă stă la baza întregii sale munci: bucătăria românească nu este doar despre gust, ci despre familie, istorie și identitate.
Citește mai multe pe Adevarul.ro.
