Prenumele pe care le purtau țărăncile românce în anul 1800, care s-au păstrat până azi. Sunt superbe, dar puțini își mai aduc aminte de ele
Atunci când vine vorba de alegerea prenumelor fetițelor nou-născute, părinții lor încă mai optează pentru cele vechi, românești, care nu și-au pierdut însă din esență. Astăzi vom recapitula câteva dintre cele mai vechi prenume românști care au fost întâlnite frecvent în 1800, dar care încă mai sunt folosite.
Prenumele feminine purtate de țărăncile românce în anii 1800 care s-au păstrat până astăzi sunt, în general, simple, cu rezonanță creștin-ortodoxă și legate de tradiția populară. Multe dintre ele apar în documente bisericești, registre parohiale sau în folclorul vechi. Iată o listă cu cele mai comune.
Prenume frecvent întâlnite în 1800 și încă folosite azi
Maria – extrem de răspândit, cu origine biblică, simbol al purității.
Elena – de origine greacă, foarte des întâlnit.
Ana / Anica – nume simplu, cu conotații religioase.
Ioana / Iana / Anuța – forme derivate și regionale ale aceluiași nume.
Paraschiva – nume de sfântă, foarte comun în Moldova.
Ecaterina / Catrina / Cătălina – prezent în diverse forme.
Ilinca / Ileana – variante populare ale Elenei.
Ruxandra / Ruxana – mai rar, dar încă folosit.
Dorina / Doruța – derivat din „dor”, caracteristic limbii române.
Floarea / Florica – inspirat de natură, des întâlnit în mediul rural.
Saveta / Elisaveta – formă arhaică a Elisabetei.
Stana / Stăncuța – nume arhaic, păstrat în zonele montane.
Vasilica / Vasilca – derivat de la Vasile.
Maricica / Mărioara / Marioara – diminutive populare ale Mariei.
Zaharia / Zarina – mai rar, dar apare în unele regiuni.
Caracteristici ale acestor prenume
Majoritatea prenumelor au origine bisericească (sfinți, sărbători religioase) și părinții care le aleg pentru copiii lor o fac din dorința de a le pune un prenume de sfânt, care să îi protejeze și să îi ocrotească. Multe dintre ele sunt scurte, ușor de pronunțat și deseori au diminutive, de exemplu: Maria - Marioara.
Aceste prenume au și fost transmise în familie, din generație în generație, atunci când fetele primeau deseori numele bunicii. Se inspirau și din natură sau trăsături: Floarea, Lumința, Mărioara.
