Unde se află singurul tablou pictat de Leonardo da Vinci, denumit „Ginevra, fata fără zâmbet”. Cine este tânăra care l-a inspirat cu adevărat?
National Gallery of Art din Washington, unul dintre cele mai importante muzee de artă din lume, are în colecție un exponat unic: singura pictură semnată de Leonardo da Vinci care poate fi admirată permanent în emisfera vestică.
Este vorba despre portretul Ginevrei de’ Benci, o adolescentă florentină celebră în epocă pentru frumusețea și inteligența sa, transformată de artist într-o imagine atemporală.
Ginevra de’ Benci, un portret cu aer misterios de mare valoare
Tabloul a fost realizat între anii 1474 și 1478, când Leonardo da Vinci avea puțin peste 20 de ani. Portretul o arată pe Ginevra cu păr castaniu, bogat, piele palidă și o expresie serioasă, matură. Privirea sa pare să evite contactul direct, sugerând o gândire interioară mai degrabă decât dorința de a captiva. Spre deosebire de Mona Lisa, celebră pentru zâmbetul ei subtil, Ginevra este o prezență sobră, dar magnetică.
„Frumusețea ei împodobește virtutea” – acesta este mesajul scris pe spatele tabloului, alături de un ram de ienupăr, simbol asociat numelui său. Este considerat un omagiu direct adus tinerei.
În 1967, muzeul american a achiziționat tabloul de la prințul Franz Josef al II-lea de Liechtenstein, contra sumei de cinci milioane de dolari, o valoare considerată record la acel moment. Familia princiară a fost nevoită să vândă piesa din cauza pierderilor financiare suferite după cel de-Al Doilea Război Mondial.
Cine a fost, de fapt, Ginevra de’ Benci?
Despre Ginevra de’ Benci (1457–c.1520) nu se cunosc foarte multe informații. Provenea dintr-o familie înstărită din Florența și a primit o educație umanistă rafinată. Se pare că a scris poezie, însă puțin s-a păstrat din opera ei, cu excepția unui vers enigmatic: „Îți cer iertare și sunt un tigru de munte.”
Contemporanii o admirau pentru frumusețe, dar și pentru personalitate. Lorenzo de’ Medici, diplomatul Alessandro Braccesi și criticul Cristoforo Landino i-au dedicat scrisori și poezii. În acel context cultural, astfel de gesturi făceau parte din practica acceptată a iubirii curtenești, în care admirația nu presupunea neapărat o relație amoroasă. La 16 ani, Ginevra s-a căsătorit cu un negustor influent, Luigi Niccolini. Ulterior, s-a retras la mănăstirea Le Murate, unde a rămas în contact cu comunitatea religioasă până la moarte.
Ce rol a avut portretul?
Motivul pentru care a fost realizat portretul rămâne incert. Una dintre ipoteze este că tabloul a fost comandat la logodna cu Niccolini, fiind parte dintr-o tradiție florentină care dicta ca mireasa să fie pictată privind spre stânga privitorului, simbolizând orientarea către viitorul soț.
O altă teorie sugerează implicarea ambasadorului venețian Bernardo Bembo, apropiat al familiei, considerat un posibil „amant platonic” al Ginevrei. Relația ar fi fost una pur curtenească, iar motto-ul de pe spatele tabloului, respectiv „Virtute și Onoare” i-ar fi aparținut acestuia.
Dincolo de simbolism și poveste, portretul reprezintă o inovație în arta vremii. Până atunci, femeile erau pictate aproape exclusiv din profil. Ginevra apare într-o poziție ușor întoarsă, cu bustul rotit și fața orientată spre privitor. De asemenea, fundalul tabloului nu este unul interior, ci un peisaj natural – o alegere rară pentru acea perioadă.
Contrastul dintre chipul luminos și fundalul întunecat, dar și linia gâtului elegant, prefigurează deja stilul sofisticat pe care Leonardo avea să-l dezvolte mai târziu.
Specialiștii subliniază că, în Florența secolului XV, zâmbetul nu era considerat potrivit pentru femeile din înalta societate. Gravitatea Ginevrei era o expresie a statutului său și a educației sale intelectuale. Leonardo a portretizat nu cochetăria, ci seriozitatea unei tinere pregătite pentru o viață publică și culturală.
Nemurirea prin artă
Aproape nimic din scrierile Ginevrei nu a fost păstrat, dar portretul său a devenit cea mai durabilă mărturie a existenței sale. Versul enigmatic despre „tigrul de munte” a inspirat, chiar și în epoca modernă, lucrări de ficțiune care au încercat să-i recreeze povestea.
Istoricii remarcă faptul că imaginea publică a Ginevrei a fost modelată, în mare parte, de bărbații din jurul ei, fie poeți, fie diplomați sau artiști. Cu toate acestea, portretul realizat de Leonardo i-a oferit o formă de independență simbolică.
„Cât timp portretul există, va exista și ea”, scria criticul de artă John Walker în 1967. Iar Leonardo, prin măiestria sa, i-a oferit nemurirea, scrie publicația descoperă.ro.
