Vândută de rude, dusă în Italia, abandonată cu un nume străin! Acum își caută identitatea
O poveste cutremurătoare de viață a ajuns zilele acestea în atenția opiniei publice din Italia: Eva Alina Marin, o femeie de aproximativ 42 de ani, născută în România, a trimis o scrisoare emoționantă către autoritățile italiene, cerând, după decenii de suferință, un singur lucru: dreptul de a ști cine este.
Totul a început când Eva avea doar 7 ani. Potrivit Tribunalului pentru Minori din Torino, ea a fost vândută sau răpită din România și dusă mai întâi în Germania, apoi în Franța, iar în cele din urmă în Italia. La început, Eva a crezut că a fost luată de rudele mamei sale, dar realitatea s-a dovedit a fi cu totul alta, relatează presa italiană.
Ajunsă la Torino, a fost încredințată unei familii de etnie romă care a tratat-o ca pe o sclavă. A fost forțată să cerșească, să spele geamuri și să fure, în timp ce trăia într-un climat de abuz și exploatare.
A îndurat opt ani de coșmar, până când, adolescentă fiind, a reușit să fugă și a cerut ajutorul unor călugărițe din congregația Vincenzienelor. Autoritățile au preluat cazul și au plasat-o într-o comunitate din Val Cerrina, unde a fost considerată cetățean român.
O viață nouă, o identitate falsă
Agresorii săi au fost condamnați, iar Eva a încercat să-și reconstruiască viața. A primit un act de naștere pe numele „Eva”, însă la 18 ani, când a încercat să-și facă pașaport la Ambasada României din Roma, a aflat că documentul său corespundea altei persoane. Data nașterii, 20 august 1983, era incertă, iar identitatea ei – o enigmă.
„Nu cer nimic de la statul italian. Vreau doar să știu cine sunt, cum mă cheamă și care este țara mea”, scrie Eva în scrisoarea trimisă instituțiilor italiene. „Dacă sunt româncă, de ce sunt apatridă? De ce trăiesc fără drepturi?”
„De la 13 ani munceam într-o fabrică. La 16 ani mă întrețineam singură”
Viața ei nu a fost deloc ușoară nici după evadarea din abuz. La doar 13 ani muncea la negru într-o fabrică, iar la 16 ani se întreținea singură. La 18 ani, a aflat că numele „Eva” era de fapt al nepoatei biologice a familiei care o exploatase. A urmat o perioadă de zece ani în care a trăit fără acte, fără identitate.
Abia un judecător i-a acordat ulterior statutul de apatridă, recunoscând că ar fi fost răpită sau vândută. Dar pentru Eva, aceasta nu a fost o soluție, ci o nouă formă de suferință. „De atunci, trăiesc ca o fantomă legală, obligată să-mi reînnoiesc permisul de ședere la fiecare doi ani și să plătesc taxe pentru a rămâne în țara în care am crescut.”
În scrisoarea adresată Autorității Tutelare pentru Copilărie și Adolescență, Departamentului pentru Libertăți Civile și Imigrație, precum și Comitetului Interministerial pentru Drepturile Omului, Eva Alina Marin solicită recunoașterea identității sale reale, eliberarea documentelor care i se cuvin de drept și încetarea statutului de apatridă care o condamnă la o existență incertă.
Totodată, cere ca instituțiile să își asume responsabilitatea pentru abandonul și lipsa de protecție suferite în copilărie, dar și un răspuns moral și uman pentru anii pierduți, marcați de suferință, incertitudine și singurătate.
„Nu cer milă. Cer dreptate. Dreptul de a exista”
În 2011, Eva a cerut cetățenia italiană, dar Prefectura din Torino a respins solicitarea, invocând lipsa celor cinci ani de rezidență legală – o condiție absurdă, având în vedere că Eva locuia în Italia din 1998.
„Am fost adusă în Italia când eram copil, împreună cu alte două persoane minore, de o familie care ne exploata. Am reclamat această familie, dar sistemul nu ne-a văzut și nu ne-a salvat. Am crezut că e începutul libertății, dar a fost începutul abandonului”, a scris Eva.
Scrisoarea sa se încheie cu un apel dureros: „Nu cer milă. Cer dreptate. Dreptul de a exista. Pentru că eu exist și vreau să trăiesc cu un nume, o poveste și cu demnitate.”
Pe 10 iulie, secretariatul ministrului Matteo Salvini a confirmat primirea scrisorii și transmiterea acesteia către birourile competente.
