Viaţa sexuală vine, uneori, la pachet cu anumite infecţii genitale. Iată ce trebuie să ştiţi despre sifilis
Viaţa sexuală vine, de multe ori, la pachet cu anumite infecţii şi afecţiuni genitale, denumite boli cu transmitere sexuală. Aceste boli pot apărea chiar şi în cazul cuplurilor stabile, creând probleme dacă nu sunt depistate şi tratate corespunzător și la timp. Aşadar, este important să nu neglijezi niciodată simptomele supărătoare în zona organelor genitale sau eventualele modificări de culoare, textură sau miros a secrețiilor intime.
Cel mai adesea asimptomatic la început, sifilisul este una dintre cele mai contagioase şi mai periculoase boli cu transmitere sexuală, cauzată de bacteria Treponema Pallidum. Sifilisul se transmite în principal prin contact sexual, indiferent de tipul acestuia şi arareori poate fi transmis prin sărut prelungit sau contact direct cu organele afectate de manifestările bolii.
Simptomele sifilisului sunt reprezentate la început de o rană cu formă circulară, ce apare în zona intimă. Odată cu evoluţia bolii, semnele sifilisului sunt reprezentate de apariţia unei iritaţii specifice pe palme, pe tălpi sau pe alte zone ale corpului, însoţită de inflamarea ganglionilor, febră, căderea părului, oboseală, dureri de cap, dureri musculare,scădere în greutate şi oboseală.
Dacă nu este tratat corespunzător, sifilisul poate afecta organele vitale, precum inima, plămânii, ochii şi creierul şi poate determina paralizie, pierderea vederii, şi chiar decesul persoanei infectate.
Medicul dermato-venerolog este cel care pune un diagnostic definitiv pe baza rezultatelor obţinute la testele specifice de laborator. Din fericire, descoperit în stadii precoce, sifilisul poate fi vindecat cu antibiotice. În schimb, infecția cu sifilis la nou-născut poate fi fatală. Acesta este motivul pentru care este important ca toate femeile gravide să se testeze pentru sifilis. Un test de sânge poate exclude sifilisul.
Măsuri de prevenire
Nu există un vaccin pentru prevenirea acestei infecţii, dar iată câteva recomandări în ceea ce priveşte prevenţia:
- abstinenţa sau relaţiile monogame;
- raporturi sexuale protejate (folosirea prezervativului, însa, nu este eficientă decât dacă acesta acoperă ulceraţiile).
