Handbal şi plicits

George Stanca

Meciuri plicticoase în acest week-end, plin de zăpuşală, presiune şi fiurtiuni. Şi asta asta pentru că noi, românii nu avem jucători, echipă, nici măcar un arbitru de prăsilă, nimic, nimic! pe acolo.

A, ba da, descoper acum când scriu şi trag cu urechea la meciul de la ora 17.00, Italia - Noua Zeelandă - un jucător neo-zeelandez, Bertos, care are un bunic originar din România.

Gata, o bifăm şi pe asta! Aşa că, am cam dormitat mai tot timpul, pe moleşala impusă şi de vreme, de atmosferă.

Monotonie, frate: iar, aceleaşi figuri făcute de mingea celebră Jabulani, portarul Ghanei, încă o victimă; iar, un 11 metri tot pentru Ghana, iar marcat de Gyan ca şi-n meciul cu sârbii. Iar, un arbitru, argentinianul Hector Baldassi, care favorizează pe cineva: Olanda. Iar un meci, monoton, plictisitor, Slovacia-Parguay, unde totuşi, monşer, s-au dat două goluri de ce eşti pricinos?

Da, dar am fost şi somnoros! Prinţii englezi dau recepţii, tot din plictiseală, dacă ăia ai lor, din teren, cadavrele, nu prea se mişcă.

Acalmia asta de final de iunie a fost spartă pe româneşte doar de marele, surprinzătorul succes al naţionalei masculine de handbal a României, care cu un handicap de patru goluri luat de acasă, a remontat la ruşi contra echipei lor naţionale, lăsându-i pe dinafara Mondialelor.

În fine, un duş reconfortant pe căldura asta, o umbrelă mare pentru ploaie şi o barcă necesară pe inundaţii, mai avem şi noi un motiv de bucurie.

Să mai sărim în sus şi să ţipăm "bravo ai noştri!" că am uitat cum este.

Căci, după toate nenorocirile care ne pasc, venite ba de la Domnul, ba de la Domnii din Guvern, ce să zici? Doar să sperăm la mai bine. În handbal!