În Maramureş, fecioarele poartă 1.500 de frunze în cununi
În Poienile de sub Munte o singură femeie mai împleteşte cununi pentru fecioare. Vaselena Benzar este cea care pregăteşte straiele mireselor din sat: zadii, cojoace şi opinci.
Fecioarele din Poienile de sub Munte, judeţul Maramureş, poartă de sărbători şi duminică, în biserică, coroniţe făcute din exact 1.500 de frunze de brebenoc, cusute pe scoarţă de salcie şi împodobite cu flori naturale, de regulă de culoare roşie. Tradiţia se respectă de sute de ani în sat.
Singura femeie din Poieni care coase astfel de coroniţe este Vaselena Benzar, în vârstă de 67 de ani. De altfel, bătrâna îmbracă şi miresele în ziua nunţii, cu zadii, cojoace şi opinci făcute de ea. „Am trăit o viaţă în satul ăsta. Am învăţat să cos opinci, zadii şi cojoace de la mama mea, la noi aşe se îmbracă miresele în zua nunţii, nu cu tăt felu' de rochii domneşti, albe", explică Vaselena Benzar.
Cei peste 10.000 de locuitori ai Poienilor de sub Munte sunt gospodari vrednici, care trăiesc ancoraţi în vechile obiceiuri. „Dacă la oraş casele din lemn au fost înlocuite cu altele moderne, din cărămidă şi marmură, ce-ţi iau ochii, iar obiceiurile din popor au fost de mult uitate, noi tot mai bine ne simţim aşa, trăind simplu. Ne îmbrăcăm şi acum în straie populare, muncim câmpul, avem frică de cele sfinte şi încercăm să nu ne uităm rădăcinile", mărturiseşte fiica Vaselenei, Ileana Voico (49 de ani).
Cununa, fala fetelor din sat
Potrivit obiceiului, cununile din frunze de brebenoc- plantă ale cărei frunze rămân verzi şi după uscare - pot fi purtate numai de fecioarele din sat. „Dacă şi-o pune în cap o fată care nu a fost cuminte, are să-i meargă rău toată viaţa", prevesteşte Vaselena Benzar. Pentru un „vinok" care, în limba ucraineană înseamnă cunună verde, femeia foloseşte 1.500 de frunze de brebenoc. „Frunzele se cos una câte una, pe un inel din scoarţă de salcie, care-i moale şi intră uşor acul", explică săteanca.
Cu ani în urmă, în Poienile de sub Munte erau mai multe femei care se îndeletniceau cu confecţionarea straielor şi cununilor de nuntă. Acum, Vaselena Benzar a rămas singura care duce tradiţia mai departe. „Fata mea are 49 de ani. Am învăţat-o cum se cos zadiile de mireasă, opincile şi cojoacele, iar nepoată-mea face cununi aproape la fel de repede şi bine ca şi mine", se laudă bătrâna. „Îmi plac şi rochiile albe de mireasă. Dar parcă nu m-aş îmbrăca într-una albă. La nunta mea, vreau să port straie de la noi, altfel nu cred că aş porni cu dreptul în viaţa de familie", mărturiseşte nepoata de 19 ani a croitoresei, care a moştenit numele bunicii.
Patru cununi pe zi
Vaselena Benzar a confecţionat prima cunună la vârsta de 15 ani. „M-a învăţat o bătrână din sat, căreia îi eram tare dragă. Ea a învăţat-o şi pe maica mea. De atunci, m-am perfecţionat, reuşesc să fac chiar şi patru cununi într-o zi, că-i lucru de migală", arată ea. Bătrâna cadoriseşte turiştii care-i calcă pragul cu astfel de cununi şi spune că, astfel, încearcă să ducă mândria zonei în întreaga lume.
Pe lângă straiele de sărbătoare pe care le confecţionează de-o viaţă, Vaselena Benzar se pricepe şi la împletitul părului mireselor. „Există o împletitură anume. Fetele de la noi trebuie musai să aibă păr lung, ăsta-i semn de smerenie. La nuntă, miresei i se împleteşte părul în formă de cruce, ca să poată primi binecuvântarea lui Dumnezeu", explică femeia.
Nunţile tradiţionale, adevărată atracţie turistică
Turiştii sunt fascinaţi de aceste tradiţii vechi de sute de ani. Pentru cei veniţi din alte colţuri ale ţării şi ale lumii, o nuntă tradiţională moroşenească înseamnă un eveniment unic. „Am venit din Suedia pentru că am aflat pe internet despre aceste nunţi. Sunt încă şocat de minunăţiile de aici!", mărturiseşte Hans Johann Nilson, un turist care a participat la întreaga ceremonie de nuntă din Poieni, în urmă cu o săptămână.
