130 de ani de la inaugurarea Turnului Eiffel
Într-o zi de 6 mai, acum 130 de ani, era inaugurat pentru public, Turnul Eiffel, constructia ce a devenit unul dintre simbolurile Franței și al capitalei acesteia, Parisul. Dar în 1889, a fost privit de mulți ca pe o bizarerie de oțel, ba chiar o urâțenie ce desfigurează arhitectura unitară și pretențioasă a Orașului Luminilor. După 130 de ani, turnul a devenit, în schimb, cel mai răspândit simbol francez, unul inconfundabil și vizitat de peste 7 milioane de turiști anual.
Azi, se împlinesc 130 de ani de la inaugurarea pentru public a Turnului Eiffel. Turnul a ajuns să domine capitala Frantei în urma unui mare concurs de arhitectură lansat cu prilejul Expozitiei Universale din 1889 ce marca strălucitor centenarul Revolutiei Franceze. Concursul avea in vedere ridicarea, pe locul numit Champ de Mars („Câmpul lui Marte”), a unui turn din fier, cu baza pătrată, având latura de 125 de metri și înâltimea de 300 de metri. Au fost inscrise nu mai putin de 107 proiecte. Dintre toate, a fost ales acela prezentat de Gustave Eiffel (antreprenor), Maurice Koechlin, Emile Nouguier (ingineri) si Stephen Sauvestre (arhitect). Era proiectul turnului de metal care se înalță și azi în Paris și a cărui siluetă, familiară tuturor europenilor și nu numai, a devenit simbolul Parisului și al Frantei. Vreme de doi ani, începând cu 1887, 300 de muncitori au lucrat la unirea a 18.038 de piese de oțel, folosind două milioane și jumătate de nituri.
Când a fost construit, Turnul Eiffel era cea mai înaltă clădire din lume, „titlu” ce l-a deținut până în 1941, când a fost inaugurată clădirea Chrysler din New York. Întreţinerea turnului include utilizarea a 50 de tone de vopsea maro închis, la fiecare 7 ani. Depinzând de temperatura aerului, Turnul Eiffel îşi schimbă înălţimea cu câţiva centimetri datorită contracţiei şi dilatării aliajului de metale. Turnul are 3 nivele: accesul publicului la primul şi al doilea nivel se poate face atât pe scări, cât şi cu liftul, în schimb accesul la ultimul nivel se face exclusiv cu liftul. Absolut remarcabil din punct de vedere al organizării muncii, în tot timpul ridicării turnului, în ciuda faptului că se lucra la zeci, apoi la sute de metri înălțime, un singur muncitor a murit în timpul construcției. E drept uriașa și avangardista structură de oțel a fost contestat de mulți francezi și parizieni încă din start. Ba, mai mult, a fost semnată o scrisoare deschisă semnată de 300 de personalități culturale franceze, printre care nume ca Alexandre Dumas-fiul, Guy de Maupassant și Leconte de Lisle, publicată în ziarul Le Temps, în 14 februarie 1887, la doar o lună de la începerea lucrărilor în care aduceau o listă de critici cu privire la aspectul Turnului:„inutil și monstruos, un turn ridicol care domină Parisul ca un furnal gigantic și negru.” Ei protestau plini de revoltă împotriva „hidosului” monument ce, în opinia lor, urma să desfigureze Parisul. Unii dintre aei au ajuns, în timp, la sentimente mai bune față de turn.
În 31 martie 1889, Turnul Eiffel a fost inaugurat într-un cadru oficial, în prezența notabilităților pariziene și ale statului francez, pentru ca, după cinci săptămâni, la 6 mai 1889, el să fie deschis și publicului. Iar de atunci, aproape un sfert de milliard de vizitatori l-au vizitat, Turnul Eiffel devenind unul dintre punctele principale de atracție ale Parisului.
