Misterele de sub Notre-Dame. Ce a ascuns catedrala timp de 900 de ani? „Este cu adevărat impresionant”
Reconstrucția catedralei Notre-Dame din Paris, începută în februarie 2022, a scos la iveală vestigii impresionante care au stat ascunse sub podeaua edificiului timp de aproape un mileniu. Descoperirile arheologice au oferit o privire rară asupra modului în care catedrala era vizitată în Evul Mediu și au readus la lumină fragmente dintr-un paravan gotic dispărut de secole.
Începerea lucrărilor la Notre-Dame a fost amânată până când experții arheologi au putut verifica zona afectată, conform legii franceze, care protejează orice sit ce poate ascunde rămășițe istorice sau umane. Scopul era clar: să nu fie distruse vestigii sub greutatea schelei de 770 de tone, necesară reconstrucției turlei principale.
Christophe Besnier și echipa sa de la Institutul Național pentru Cercetări Arheologice Preventive au primit inițial doar cinci săptămâni pentru săpături sub podeaua centrală. Zona fusese locuită cu peste o mie de ani înainte de ridicarea catedralei, însă adâncimea permisă de 40 de centimetri părea insuficientă pentru descoperiri semnificative.
„Vestigiile s-au dovedit mult mai bogate decât anticipasem. Este cu adevărat impresionant”, mărturisește Besnier, potrivit nationalgeographic.com. Arheologii au identificat 1.035 de fragmente de artă, dintre care 30, pierdute de secole, sunt expuse acum la Musée de Cluny. Fragmentele descoperite includeau capete și torsuri în mărime naturală, situate exact sub pardoseala corului.
Marea descoperire: Statuile
Pe măsură ce săpăturile au avansat, a fost descoperită partea superioară a unui sicriu din plumb și mai multe morminte modeste, nimic neobișnuit pentru o catedrală atât de veche. Dar marea descoperire au constituit-o statuile care făceau parte din paravanul de piatră din secolul al XIII-lea, ce separa corul de restul bisericii. Demontat la începutul secolului XVIII, paravanul dispăruse aproape complet.
Paravanul, realizat cu o măiestrie remarcabilă, bloca vederea altarului central și prezenta scene din Patimile lui Hristos, de la Cina cea de Taină până la Înviere.
„Sculptura este de o finețe extraordinară. Redarea pleoapelor, a urechilor, a nasului... e incredibil”, spune Besnier. Istoricul Mathieu Lours explică că paravanul servea atât ca platformă pentru preoți, cât și ca element de intimitate pentru slujbe.
Fragmentele aproape complete oferă indicii despre aspectul catedralei în epoca gotică, când toate sculpturile erau pictate în culori vii. Besnier admite că mare parte din paravan rămâne încă sub cor, într-o zonă inaccesibilă.
„Ar fi de neiertat să lăsăm asemenea splendoruri în podeaua catedralei”, subliniază criticul Didier Rykner. Restaurarea și redeschiderea catedralei fac, însă, improbable continuarea săpăturilor.
Besnier concluzionează: dacă incendiul nu ar fi avut loc, echipa sa nu ar fi avut niciodată ocazia să descopere această parte pierdută a istoriei Notre-Dame.
