Ce a făcut Papa Francisc în ultima sa zi de viață. A refuzat odihna
Papa Francisc și-a trăit ultimele clipe în spiritul dedicării și al slujirii. După mai bine de cinci săptămâni petrecute în spital, din cauza unei pneumonii bilaterale severe, medicii i-au recomandat două luni de odihnă. Însă, în ciuda sfaturilor, Suveranul Pontif nu a renunțat la misiunea sa și a continuat să lucreze până la sfârșit, demonstrând o fidelitate neclintită față de vocația sa, conform Reuters.
Duminica Paștelui, cu doar o zi înainte de moartea sa, la vârsta de 88 de ani, Papa a apărut public pentru prima dată prelungit după ieșirea din spital. A fost văzut în Piața Sfântul Petru, urcat în papamobilul alb, salutând mulțimea care îl aclama. A fost o apariție simbolică, care a reconfirmat legătura profundă dintre el și credincioși. De asemenea, în aceeași zi, i-a primit pe vicepreședintele american JD Vance și pe premierul croat Andrej Plenković, împreună cu familia acestuia, pentru scurte întrevederi.
Vocea îi era slăbită, dar mesajul său a răsunat puternic: a urat „Paște fericit” celor 35.000 de persoane prezente în Piață, apoi, printr-un consilier, și-a transmis mesajul tradițional, în care a reiterat apelurile pentru pace, încetarea focului în Gaza, eliberarea ostaticilor și condamnarea antisemitismului.
Ultima conversație personală
Ultima conversație personală a avut loc cu o parohie din Gaza. Părintele Gabriel Romanelli a povestit că Papa i-a sunat sâmbătă seara, chiar înainte de Vigilia Pascală, pentru a-i binecuvânta și a le transmite rugăciunile sale. Era un gest obișnuit pentru Francisc, care a sunat în mod constant comunitățile afectate de conflicte, implicându-se direct în sprijinul spiritual al celor în nevoie.
Papa a trăit și a murit cu simplitate. În testamentul său, a cerut ca mormântul să-i fie „în pământ, simplu, fără decorațiuni speciale”. Cardinalul Michael Czerny, un apropiat al Pontifului, a spus că Francisc a îmbinat convalescența cu responsabilitatea de episcop al Romei și că „a murit cu mirosul oilor pe el” – o metaforă a implicării sale profunde și constante în viața credincioșilor.
Biograful său, Austen Ivereigh, l-a descris drept „un maestru al sincronizării”, subliniind că Papa și-a dorit să fie un „papă de Paște”, prezent pentru Biserică și pentru lume chiar și în ultimele momente ale vieții. A fost asistat permanent de personal medical, a primit oxigen după nevoie și a continuat să lucreze, refuzând să se retragă complet.
