Cine a fost Papa Francisc, ajuns de la un simplu om la Suveran Pontif. Echipa de fotbal în care a fost portar în tinerețe
Vaticanul și întreaga lume catolică se află în doliu după moartea lui Papa Francisc. Suveranul Pontif s-a stins recent din viață, la 88 de ani. Vestea nefericită a fost făcută publică azi, 21 aprilie 2025, printr-o declarație oficială video transmisă de Vatican. În memoria acestuia, vom aminti astăzi cum a fost parcursul vieții Papei Francisc.
Povestea impresionantă de viață a lui Papa Francisc
Papa Francisc, pe numele său Jorge Mario Bergoglio, s-a născut pe data pe 17 decembrie 1936, la Buenos Aires, și provine dintr-o familie modestă de imigranți din Italia. Părinții săi au fost: tată - Mario José Bergoglio, de profesie contabil, iar mama, Regina María Sívori, era casnică. Papa Francisc nu a fost singur la părinți, ci cel mai mare dintre cei cinci copii ai familie.
Puțini sunt cei care știu că Jorge Mario era un copil obișnuit înainte de a deveni Suveranul Pontif. Îi plăcea să joace fotbal și chiar a fost suporter al echipei San Lorenzo din Argentina. De asemenea, printre pasiunile sale s-au numărat și dansul tango și muzica clasică.
În urma studiilor a obținut diploma de tehnician chimist și o perioadă de timp a lucrat în industria alimentară. În tinerețe, la 21 de ani, viața i-a fost marcată de o infecție pulmonară gravă și medicii au fost nevoiți să îi îndepărteze o parte din plămânul drept.
După această cumpănă și-a schimbat radical perspectiva asupra vieții, ajungând să aprofundeze mai mult Cuvântul Lui Dumnezeu. A intrat în ordinul Iezuiților (Societatea lui Iisus).
Ce studii a avut?
Pe 11 martie 1958, a intrat în noviciatul Societății lui Isus. După un an de studii în Chile, s-a întors în Argentina, unde a absolvit filozofia la Colegio de San José din San Miguel. Între 1964 și 1966, acesta a predat literatură și psihologie la colegii din Santa Fe și Buenos Aires, iar între 1967 și 1970 și-a completat studiile teologice, informează Adevărul.
A fost numit Provincial al Iezuiților din Argentina în anuil 1973, iar această funcție a deținut-o vreme de șase ani de zile. Apoi a revenit ca rector al Colegio de San José și a slujit ca paroh la San Miguel. În 1986, a călătorit în Germania pentru a-și finaliza doctoratul, timp în care a continuat să predea și să fie rector la un seminar teologic. A fost trimis ulterior la Colegiul del Salvador din Buenos Aires și apoi la biserica iezuiților din Córdoba, unde a activat ca director spiritual și confesor.
La recomandarea Cardinalului Antonio Quarracino, în anul 1992, Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit Episcop titular de Auca și Auxiliar al Arhidiecezei de Buenos Aires. În 1997, a fost numit Arhiepiscop Coadiutor al Buenos Airesului, iar în 1998 i-a succedat Cardinalului Quarracino ca Arhiepiscop și Primat al Argentinei.
În anul 2001 a devenit cardinal și a primit titlul de San Roberto Bellarmino. Mereu a militat pentru o viață simplă și modestă, dar plină de credință. A încercat să le insufle celor de acasă ideea unei vieți trăite în liniște, pioșenie și fericire.
A devenit exemplu pentru oamenii din întreaga lume, astfel că Papa a fost și subiect de inspirație pentru multe producții de film precum:
„The Two Popes” (2019) - explorează relația sa cu Papa Benedict al XVI-lea; „Pray for Me” (2015) - film biografic despre anii săi de dinaintea Papalității; miniseria Netflix „Call Me Francis” (2016) - detaliază parcursul său din tinerețe; documentarul „Pope Francis: A Man of His Word” (2018) - îi prezintă viziunea asupra lumii și credinței.
