Ciuma Dansului, epidemia ce a lovit Europa Evului Mediu – bolnavii dansau până la epuizare
S-a întâmplat de mai multe ori şi în mai multe locuri din Europa Evului Mediu. Ca la o comandă numai de ei auzită, oamenii ieşeau brusc pe stradă şi dansau ore în şir, până leşinau de oboseală sau mureau.
Nimeni nu ştie ce anume a provocat aşa-zisa ciumă a dansului. Doctorii acelor vremuri o numeau choreomanie, de la grecescul „choros”, care înseamnă dans, şi „manie”, care înseamnă nebunie. În popor, i se mai spunea şi Dansul Sfântului Ioan sau Dansul Sfântului Vitus. Femeia care a dansat o săptămână Într-o zi de iulie, în 1518 la Strasbourg, Frau Troffea a ieşit din casă şi a pornit, în paşi de dans, către centrul oraşului. Nu dansa în ritm, pe muzică, iar pe chipul ei nu se întrezărea nicio expresie de încântare. Părea incapabilă să-şi controleze frenezia şi să se oprească. În prima săptămână i s-au alăturat 34 de oameni, iar după încă trei săptămâni mulţimea a adunat 400 de dansatori. Cei mai mulţi leşinau după câteva zile din cauza extenuării. Unii, însă, au început să moară de infarct, accidente vasculare sau pur şi simplu de epuizare. Pe măsură ce psihoza dansului se agrava, locuitorii oraşului, îngrijoraţi, au cerut ajutorul medicilor, care au exclus factori astrologici sau supranaturali, anunţând că aceasta era o „boală naturală”, cauzată de „sângele fierbinte”.Citeşte aici mai multe despre acest fenomen bizar.
