Conversații private despre Marilyn Monroe, făcute publice după decenii. „Moartea era mereu la umărul ei. Mereu”

Marilyn Monroe, femeia care a devenit simbolul absolut al Hollywoodului, ascundea în spatele imaginii strălucitoare o fragilitate pe care puţini au înţeles-o cu adevărat. Înregistrări făcute publice recent dezvăluie confesiunile intime ale dramaturgului Arthur Miller, unul dintre marii oameni din viaţa actriţei, care vorbeşte fără menajamente despre relaţia lor, dependenţele, nesiguranţele şi teama permanentă că tragedia era inevitabilă.

Arthur Miller și Marilyn Monroe au fost căsătoriți 5 ani. Foto: Bettmann Archive

Miller descrie o femeie inteligentă şi fascinantă, dar măcinată de paranoia şi de o nevoie disperată de afecţiune, convinsă că un „sfârşit catastrofal” o aştepta la fiecare pas.

„Moartea o pândea mereu”

El a fost unul dintre cei mai mari dramaturgi ai secolului XX, iar ea a fost una dintre cele mai mari actrițe. În înregistrări recent descoperite, realizate pe o perioadă de aproape trei decenii, Arthur Miller a vorbit deschis despre căsătoria sa de scurtă durată cu Marilyn Monroe, spunând că ea își dorea un soț care să fie „tată, iubit, prieten și agent”, iar copilul pe care și-l dorea ar fi fost o „problemă în plus” din cauza personalităţii ei complicate, relatează joi The Guardian.

În conversațiile înregistrate cu prietenul și biograful său, prof. Christopher Bigsby, Miller a spus că simțea că „moartea era mereu la umărul ei [al lui Monroe] – mereu”. El credea că, dacă nu „avea grijă de viața ei”, ea ar fi ajuns la un „sfârșit catastrofal”.

„Odată am chemat medici să-i facă o spălătură stomacală, pentru că înghițise suficiente substanțe [medicamente] încât să o omoare”, a spus el.

„Așa că am simțit că se afla într-o stare psihologică foarte delicată. După cum s-a dovedit, a durat câțiva ani, dar s-a întâmplat. Era dincolo de puterile mele sau ale oricui altcuiva să o opresc.”

Înregistrările au fost realizate pe parcursul a aproape trei decenii şi abordează nu doar relaţia conjugală, ci şi incertitudinile lui Arthur Miller (1915-2005) cu privire la cariera sa.

„Îşi dorea un tată, un iubit, un prieten şi un agent”

Cei doi au început o relație extraconjugală pasională în 1955 și s-au căsătorit în 1956. Miller a spus că i-au trebuit doar câteva luni să-și dea seama că a făcut o greșeală.

„Nu eram cu adevărat pregătit pentru ceea ce ar fi trebuit să fiu pregătit, și anume faptul că ea nu avea literalmente nicio resursă interioară... Ea voia un tată, un iubit, un prieten, un agent, mai presus de toate cineva care să nu o critice niciodată pentru nimic, altfel își pierdea încrederea în sine. Nu știu dacă există un astfel de om.” Căsnicia lor a durat cinci ani.

Moartea lui Monroe, survenită în 1962 la vârsta de 36 de ani în urma unei supradoze de barbiturice, i se păruse inevitabilă.

„Era imposibil ca ea să trăiască, cu atât mai puțin alături de cineva. Nu puteai să duci o viață atât de intensă, cu toate medicamentele alea, și să reușești să supraviețuiești”, a spus el.

„A început să suspecteze pe toată lumea că vrea să îi facă rău”

După ce Monroe a suferit un avort spontan și o sarcină extrauterină, cuplul a apelat la ajutor medical fără succes, relevă înregistrările. Reflectând asupra pierderii suferite, Miller a spus că simțea că Monroe își dorea să devină mamă „într-un fel ideal”, în timp ce lucra sub o „presiune teribilă” la Hollywood:

„Într-un fel, nu sunt sigur cât de bine i-ar fi prins să aibă un copil. Ar fi fost o problemă în plus… Nu sunt sigur cum ar fi funcționat în practică.”

El a descris-o pe Monroe ca fiind „o persoană încântătoare” și „o femeie foarte inteligentă”, care avea „un simț al umorului, al ironiei și al generozității extraordinar”, dar a spus că „un fel de paranoia” a preluat controlul.

„A început să suspecteze pe toată lumea că o exploatează sau îi face rău.” Cuplul s-a îndepărtat complet în timp ce Monroe juca în The Misfits, filmul pe care Miller l-a scris pentru ea, în 1960.

Au început să se certe la doar câteva luni după căsătorie, când Monroe filma The Prince and the Showgirl: „Ne-am certat dacă [regizorul, Laurence] Olivier o persecuta… M-am trezit apărându-l, iar asta a fost cel mai rău lucru pe care l-aș fi putut face. Dar nu cred că ar fi contat niciun alt curs al evenimentelor.”

Conversațiile nepublicate anterior au fost înregistrate pe parcursul a aproape 30 de ani, începând la scurt timp după ce Miller l-a cunoscut pe Bigsby la mijlocul anilor 1970 și continuând până cu câțiva ani înainte de moartea dramaturgului câștigător al premiului Pulitzer, în 2005.

Acestea au ieșit la lumină după ce Bigsby, acum în vârstă de 84 de ani, le-a transcris pentru o carte, The Arthur Miller Tapes: A Life in His Own Words, publicată joi de Cambridge University Press.