Copiii din industria blugilor. Micuţii muncesc la foc continuu
' fill='%23FBBC05' d='M0 37V11l17 13z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%23EA4335' d='M0 11l17 13 7-6.1L48 14V0H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%2334A853' d='M0 37l30-23 7.9 1L48 0v48H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%234285F4' d='M48 48L17 24l-4-3 35-10z'/%3e%3c/svg%3e){kind=small}
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Te-ai uitat vreodată pe eticheta blugilor tăi „de firmă”, să vezi unde au fost făcuţi? Dacă scrie “Made in Bangladesh”, e posibil să fi fost lucraţi de un copil de 5 ani.
Peste 7.000 de făbricuţe la negru, care folosesc copiii ca mână de lucru ieftină, funcţionează pe teritoriul Bangladeshului. Cu greu străinii pot pătrunde în halele imense, unde copiii muncesc la foc continuu şi maşinile de cusut nu se opresc nici o secundă din lucru.
Aici, micuţii cu vârste cuprinse între 5 şi 16 ani dorm pe jos, mănâncă un terci indigest bâzâit de muşte şi îşi fac nevoile într-o gaură spre subsol. Lucrează la foc continuu pentru un salariu de 1,20 lei pe zi şi îşi întreţin familia din banii aceştia. Aici toată lumea munceşte 24 de ore din 24 şi nu are liber decât 8 ore pe săptămână.
Copiii de 5 şi 8 ani cos etichete şi cară maldăre de blugi, care apoi sunt atent împachetaţi de femei. Plata e mizerabilă, dar... nu mori de foame. Micuţii muncesc în clădiri ce stau să pice şi se bat pe cele 15 maşini de cusut, pentru că numai aşa primesc cei 800 de taka Bangladeshi (peste 62 de lei) la finele lunii. Exporturile de haine din Bangladesh se cifrează la 25 miliarde $ anual.
